Amintiri din copilarie. II

Cu un rucsacel in spate, ca de obicei, urcam agale pe drumul care l-am batatorit de atatea ori inainte, cu castile in urechi ascultand niste muzica dubioasa ca sa treaca timpul mai usor.

Ca de atatea ori, si pe stanga si pe dreapta drumului stateau babe care le-am salutat regulamentar cu un "Buna ziua" fortat, ca multe sunt surde si daca nu te aude vreo una, dupa aia iti strica tot fengshuiu' si karma ca te vorbesc de rau duminica la slujba.

"-Baetu' lu X s-o facut nesimtit tare de cand o plecat din sat, nici buna ziua nu mai zice!" 

N-am tricou roz, blugii ferfenita, nu mai am plete, nu-s ras in cap, n-am cercei in nas, arat destul de obisnuit, nu fac ca toate animalele cand merg pe strada, totusi le simt ochii care ma pipaie curiosi cand trec prin dreptul lor.
Dar nu-i nimic, m-am obisnuit cu starea asta de fapt de la o vrasta frageda, la un moment nu mai bagi in seama toate astea...

Si cum treceam nepasator printre meandrele concretului rural, observ o alta baba. Probabil un model '32, printre ultimele de pe piata. Imi scot o casca din ureche s-o aud daca cumva zice vreo ceva, ii dau binete, si neprimind nici un raspuns, merg mai departe.

Cu vederea periferica, observ cum baba se intoarce cu fata spre mine, isi pune mainile in sold si incepe sa se uite dupa mine icnind ca un taur pus la jug. Si se uita la mine de parca eram vreo natie de Pokemon, nu om ca toata lumea. Vorbesc serios, se uita la mine cum se uita pustanii la primul film porno. Si eu, baiat bine crescut, mai fac vreo 5-6 metri, nu mai suport, ma intorc si o intreb:
"-S-a intamplat ceva?"
"-Nu maica, ce sa se intample?" imi raspunde ea, senina, cu mainile in sold continuand sa se holbeze la mine.


Tot drumul m-am intrebat daca-s eu din cale-afara de atragator, sau ea nesimita.

Tu pentru ce traiesti?

Desi noaptea dintre ani este doar o noapte ca oricare alta, aleasa in mod arbitrar ca limita, nu pot sa nu recunosc potentialul acesteia de a oferi motiv de baut. Sau de gandit. Nu in acelasi timp, binenteles, alcool-ul nefacand casa buna cu filosofia decat in putine cazuri, si atunci doar cand intoxicatia e mai minora ca Selena Gomez.

Trecerea de la un an la altul te poate pune pe ganduri totusi, in cazul meu ajungand sa meditez (pentru a nu stiu cata oara) la scopul vietii.
Da, pe langa bacovian, mai sunt si profund. ;)

Eu personal n-am ajuns la vreo concluzie finala referitor la aceasta intrebare existentiala la care incearca sa raspunda religiile sau filosofii si cel putin pana in momentul de fata refuz sa cred ca viata mea aici e doar un preludiu plin de tentatii carora trebuie sa le rezist pentru a ma bucura dupa moarte de o alta viata in paradis care nu-i nici pe jumatate atat de interesant prezentata pe cat este viata care o traiesc aici si acum.

Pe principiul ce-i in mana nu-i minciuna, eu am decis ca in viata asta a mea, cu bune cu rele, nu o sa renunt la o bucatica de carne in post, pentru lapte si miere in Rai. De exemplu. O sa mananc si o sa fac sex cand am chef, cum am chef, pentru ca in mine exista indoiala ca exista viata dupa moarte, si mai cred ca o zeitate atotputernica nu e afectata atat de tare de faptul ca eu fac sau nu fac dragoste cu prietena mea. Numa' zic!

Oamenii au tendinta asta de a crede in ceva superior, intr-o entitate divina sau un scop maret care sa-i dea sens vietii, si pot sa inteleg nevoia asta. Ce nu pot sa inteleg e de ce exista si oameni care uita sa se bucure de viata pentru lucruri mult mai marunte decat credinta.

Gandeste-te pentru cateva clipe ca asta e tot ceea ce esti. Ca viata asta e singura care o s-o traiesti, indiferent de ce alegeri faci.
Ca esti doar o gramada de energie inzestrata cu constiinta (suna grozav de bine expresia self-awareness) fara nici un scop mai mare decat cel inscris in ADN si in hormoni, cel de perpetuare a speciei?

N-ar fi pacat sa nu te bucuri de chestiile care te fac fericit?

Viata fara soundtrack e pustiu.

Acum cateva zile am realizat ca ceva nu e in regula cu lumea asta in care traim. Pentru cateva zile acel ceva a fost indefinit si out-of-reach pentru mine.

Ca sa fac o paranteza, daca stiti, daca cunoasteti o expresie in limba romana care sa aiba acelasi sens ca out-of-reach (si eventual sa sune si fain) va rog sa-mi lasati un comentariu, eu personal m-am gandit maxim 5.7 secunde inainte sa-mi bag picioarele in el de lapsus si sa folosesc varianta in engleza.

Cum ziceam, senzatia de lipsa m-a insotit pana azi.

Am realizat ca lumea in care traiesc ii lipseste muzica. Pardon, nu atat muzica (ca de muzica nu ducem lipsa), cat coloana sonora. Soundtrack-ul. (Si ca sa plusez, poate si un slow-motion din cand in cand.)

Stii, muzica aia epica pentru momentele cand urci 8 etaje cu o sacosa de cumparaturi in mana si ajungi sus fleasca, muzica aia scary pentru orele alea tarzii din noapte cand te intorci singur acasa de la un prieten si treci pe langa o casa parasita, ritmul ala cand mergi cu masina la un club...sau muzica aia care sa se auda pe fundal in timp ce iti strangi prietena in brate dupa ce te intorci dupa o saptamana de la mama dracu'...

In schimb, trebuie sa ma multumesc cu muzica la casti.

PS:Titlul l-am scris asa intentionat. :)

My two cents.

N-am mai scris de cateva zile. E complicat, prea multe pe cap, si serviciu si in viata personala m-au dat atat de tare peste cap incat daca eram vreun broscoi ma transformam ca povesti in print. Nu, sunt doar eu, acelasi eu, la fel ca in fiecare zi.


Initial vroiam sa scriu doua chestii separate dar pentru mine sunt legate cumva, printr-o legatura care n-o pot explica, e doar o senzatie care o simt eu acum cand astern pe o foaie inexistenta randurile astea. Sa trec totusi la subiect, ma rog, la primul din cele doua...

Pe Doc il stiu de ceva vreme si chiar daca nu-s mare fan hip-hop (eu ascult toate cacaturile care-mi gadila urechile) m-am bagat si sa ascult noul album, intitulat Lucrare de control.

Apropo, va invit sa cititi recenzia albumului scrisa de bunul meu prieten Andrei, omul a investit timp si pasiune si merita sa va rupeti 5 minute din viata sa cititi.

Mie imi place tot albumul, dar mai ales piesa lui Doc cu Whats'Up - Ceai care mi-a placut atat de mult de prima data cand am ascultat-o, si chiar acum in timp ce scriu aceste randuri, o ascult obsesiv, pe repeat.

Cum ziceam, voiam sa scriu doua chestii total diferite, un articol despre cat si cum m-a afectat o simpla piesa, si un altul despre un sfat. Dar in mintea mea, acum, parca cele doua chestii se completeaza ca doua piese de Lego, ca doua suflete pereche...

Da un play la piesa in timp ce citesti randurile de mai jos.



Tii la cineva, te indragostesti si poate iubesti cum n-ai iubit pe nimeni pana in acel moment, poate investesti sentimente si timp intr-o cauza pierduta, si dintr-o anumita cauza, relatia nu rezista. Din vina ta sau a celuilalt, nu mai conteaza, si dupa un timp, cand durerea trece, cand ranile se inchid, cand zambetul si increderea reapare, intalnesti pe cineva.

Altcineva.

Iti dau sfat pentru ca am vazut prea multe suflete pierdute.

Nu cara dupa tine bagaje. Nu veni intr-o relatie noua cu teama de a nu suferi, nu veni cu sechele, nu veni cu idei preconcepute, nu veni cu "M-am fript cu supa, suflu si in iaurt".
Pentru linistea ta sufleteasca, te rog, NU!

Nu veni intr-o relatie noua cu neincredere.

Ofera tot ce poti oferi de fiecare data cand o iei de la capat.
Ofera tot chiar daca ultima data cand ai facut-o ai pierdut.
Ofera tot daca vrei ca celalalt sa-ti ofere tot.

Se poate si altfel

De mic esti invatat ca trebuie sa te duci la gradinita, apoi la scoala, mai apoi la liceu, sa faci o facultate sau o postliceala, sa te angajezi, sa muncesti cu program fix, ca un robot, ca sa-ti permiti tot felul de chestii. Sa-ti permiti de exemplu, macar o data pe an, sa pleci pentru cateva zile la mare/munte pentru a iesi din programul robotic care l-ai ales chiar tu, cu scopul declarat de-ti reincarca bateriile.

Doar pentru a rezista inca un an...

Faci ceva pentru ca "asa face toata lumea", nu-ti exprimi parerea proprie pentru ca nu stii "ce-au sa zica ceilalti" si privesti tot timpul printr-o prisma mincinoasa, iti oglindesti sufeltul in luciul stramb al celor care nu te iubesc.
Pentru ca desi nu ar trebui, parerea lor conteaza.

Si mai trece un an...

Si inca un an...si inca un an, tot asa, cand intr-un tarziu realizezi ca ai imbatranit, mare lucru n-ai facut, dar poate cel mai important lucru care l-ai pierdut si nici macar nu ti-ai dat seama, e ca ai uitat sa traiesti pentru sufletul tau.
Uiti ca de mult, candva, erai atat de curios, uiti de indrazneala, uiti sa visezi, iar tu ca om devii nu cu mult mai valoros decat o umbra stravezie a ceea ce ai fost...

Stiti despre ce vorbesc, e plina lumea de umbre.

Totusi refuz sa cred ca asta-i singura cale. Refuz sa cred ca viata nu poate fi traita altfel. Refuz sa cred ca visele nu se pot indeplini. Pentru ca uneori, viata imi arata ca se poate si altfel.
Refuz sa cred ca viata mea ar fi un dezastru daca in acest moment as renunta la tot si m-as duce la Giseh, sa vad piramidele, eventual pe jos...Nu spun ca o s-o fac, pentru ca nu am de gand, am atatea lucruri frumoase care ma tin aici incat nu as vrea sa plec nicicand. Dar pentru sufletul meu continui sa cred ca as putea s-o fac. Cred ca exista in cel mai rau caz, o cale de mijloc, un compromis intre cutume si libertate.
Cred in continuare ca singurele limite sunt cele impuse de mine si atata timp cat inca pot sa visez nu prea exista limite.

Azi am aflat ca am devenit brand ambassador Samsung. Din intamplare si din pasiune. 
Presupun ca toate orele petrecute la calculator scriind pe blog, stand pe twitter si facebook n-au fost chiar degeaba...

Care-i diferenta dintre dusmani si prieteni?

De la dusmani stii la ce sa te astepti.

Cum sa prostesti un barbat

Exista parerea ca barbatii sunt foarte usor de prostit de catre femei. Ca tot ce e nevoie sa faca femeia pentru a lua mintile unui barbat e sa desfaca picioarele.
Daca eu mai am pretentia sa deschida si gura, se cheama ca sunt greu de multumit? :D

Apropo, stiu ca va zboara mintea la prostii, asa ca tin sa precizez ca ma refer la capacitatea de a purta o discutie.

Mi-e somn, dar n-am nici un chef

Te trezesti dimineata devreme si blestemi in gand nevoia adanc inradacinata in fiinta ta de somn. Alarma suna, mereu, periodic. Din cand in cand uita sa sune, sau uiti tu ca ar trebui sa te trezesti. Somnul. Cat timp pierdut! Cat de multe ai putea face daca n-ai mai dormi. Si totusi, desi iti urasti acest consumator de timp, amani alarma pentru inca 5 minute, pentru a mai dormi un pic. E ca un drog, e ca un dulce drog de care esti dependent din clipa in care te nasti.
Citeam pe undeva printr-un almanah ca un om are nevoie de un ritm constant de 8h activitate, 8h odihna activa (activitati care nu presupun stres/efort prelungit) si 8h odihna pasiva (somn). Adica, un om isi petrece aproape o treime din viata in pat, in loc sa faca ceva util pentru el sau pentru societate. Timp in care ai putea face bani, timp care l-ai putea petrece cu cei dragi, etc.
Zic si eu asa, dar nu stiu exact ce as face daca n-ar trebui sa-mi pierd noptile dormind desi cred ca mi-as umple eu cu ceva timpul ala.
Pana una alta, visez ca ma bag la somn, ca-i tarziu, si maine iar am treaba. Si sper sa nu fie doar un vis.

Vai, ce pacatos sunt

Sunt botezat crestin-ortodox. Nu de alta, dar nu prea ai cum sa te impotrivesti cand ai mai putin de 5 kile si te baga aia cu japca in lighean. Eu zic ca treaba asta cu botezul ar trebui sa se faca la o varsta mai inaintata, sa fie o alegere personala. Dar asta-i doar parerea mea :) In principiu, m-am ferit pana acum sa scriu vreo ceva cu tenta religioasa, ca de obicei apar discutii destul de aprinse, dar acum cateva zile, o studenta, nu mai stiu din ce motiv, m-a facut pacatos, iar eu i-am raspuns ca nu sunt pacatos, ci agnostic. O sa revin la final cu o explicatie, pentru cei care nu stiti ce inseamna. :)
De spovedit, nu m-am mai spovedit de cand aveam...cred...vreo 8 sau 9 anisori. O fata bisericeasca, care ar avea preaneplacuta ocazie sa-mi citeasca articolul, probabil si-ar imagina ca-s un suflet chinuit, ca nu pot dormi noaptea de grijile care-mi atarna de inima. Total neadevarat. Totusi, ca sa-mi fac o analiza personala la gradul de dezmat, decadere si pacat in care am cazut, am intrat pe www.crestinortodox.ro ca sa citesc o lista cu pacate, sa le bifez. Dupa cum scrie in articol, se pare ca oamenii au proasta tendinta de a uita anumite chestii cand se afla la spovedanie, deci o lista e absolut necesara. (eventual o aplicatie pentru telefon, ca un to-do-list, dar sa fie de fapt un to-not-do-list, eventual cu un grafic care sa-ti arate cat de aproape esti de a ajunge in iad - pacat ca nu stiu sa fac aplicatii pentru Android OS, ca acuma imi bagam picioarele in tot si-o faceam) Dar, sa revenim. Lista are un numar de 193 de pacate, nici mai multe nici mai putine dintre care am selectat urmatoarele:

003. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu. (E mare si Atotputernic, cine-s eu sa fac gat?!?)
022. Am vorbit cu mai multe intelesuri. (Cand zic ochi, oare la ce ma refer? La mancarea din oua sau organ cu care vad? Oups, iar am pacatuit!)
023. Am purtat vorba de colo-colo. (Vai, eu dau retweet-uri. Se pune?)
072. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am imbatat. Am si varsat dupa aceea. (Daca n-am varsat, e ok?)
097. Am curvit. Am preacurvit. (Care-i diferenta?)
117. M-am lacomit la munca. Am muncit peste puteri, incat poate chiar m-am si imbolnavit. (Niciodata!)
175. Am cantat si am ascultat cantece lumesti si sectare. (Nu-i problema, nimanui nu-i place cum cant)

Concluzie de final: Da, sunt pacatos. Daca pana si faptul ca ascult "cantece lumesti' ma arunca in cazanul cu smoala, sunt curios ce-i pregatit pentru violatori si criminali. Ah, inca o chestie, am promis ca revin cu o explicatie: Daca deistii afirma cu tarie ca exista Dumnezeu iar ateistii afirma ca nu, ei bine, un agnostic tot timpul va sustine faptul ca habar n-are!

Despre relatii, sex si chinezi, pe scurt

O fata/femeie este invatata de societate, prieteni, familie inca de mica ca nu atunci cand e interesata de o persoana de sex opus sa nu isi arate atractia "pe fata", sa nu cumva sa-si exprime de la inceput, de cand i se pune ei pata, dorinta de a fi cu cineva. Are voie doar sa lanseze niste semnale subtile, cat mai subtile, si sa astepte feedback-ul norocosului. Desi si-ar trage-o din prima seara, se fereste sa faca acest lucru, pentru a nu cadea intr-o lumina proasta. Desigur, mai sunt si exceptii, dar nu scriu despre aceste exceptii acum.
Pe de alta parte, barbatii nu trebuie nici ei sa se arate prea interesati, pentru ca o exprimare prea rapida a dorintelor (sexuale sau nu) si afisarea unui "crush" pentru o femeie le scade din atractivitatea de posibil partener. Nu stiu unde citeam, mai de mult, un sfat despre cand e momentul propice sa-i spui unei femei ca o iubesti, iar mai in gluma mai in serios, autorul articolului dadea exemplu o scena din StarWars: Han Solo (Harrison Ford, cand era mai tanar) e pe cale sa fie "inghetat" si printesa Leia, cu lacrimi in ochi, ii striga ceva de genu' "Han, I love you" Raspunsul lui (desi nutrea aceleasi profunde sentimente) este absolut epic: "Yeah, I know!".
Ajungi sa te si miri ca lumea se mai cupleaza si mai face si sex, pe deasupra. Tot procesul asta de curtare e un joc de-a soarecele si pisica, unde fiecare se da care mai de care mai inaccesibil, mai neinteresat cand de fapt situatia este exact invers.
Si toate astea se intampla nu neapart pentru ca ar fi in firea omeneasca, ci din cauza societatii. Si cu cat creste gradul de cultura, cu atat devine mai complicat procesul. Nu v-ati intreabat niciodata de ce chinezii si indienii sunt printre cele mai numeroase popoare? E simplu - nivelul redus de cultura implica mult mai putine obiceiuri de curtare, iar asta duce la mai multe relatii, la mai mult sex. Ce, n-am dreptate?

Habar nu ai de ce esti in stare! Ceva care sa-ti ridice...moralul

Bloggerii care scriu mult

De vreo cateva zile incerc sa scriu macar un articol pe zi, si nu reusesc deloc. Am avut un blocaj mental care nu ma lasa sa scriu mai nimic, si chiar intr-o seara m-am bagat in pat foarte ne-impacat cu mine din aceasta cauza.
Si dupa ce mi-am batut neuronii incercand sa-mi dau seama care e motivul pentru care nu pot scrie, mi-am dat brusc seama ca motivul este foarte simplu.
Socializez atat de mult in viata reala incat nu mai simt nevoia sa ma descarc aici, pe blog.
Nu generalizez, insa e clar pentru mine faptul ca majoritatea celor care scriu foarte des pe blog ori nu socializeaza destul sau sunt obligati sa stea ore intregi in fata calculatorului, rupti de orice contact cu persoane reale. Si daca ultima categorie pot s-o inteleg oarecum, ca-si condimenteaza slujba plictisitoare cu ceva acte creatoare, pe prima categorie n-o inteleg deloc. Oricat de ciudat ai fi, tot se gasesc pe lumea asta niste ciudati la fel ca tine cu care sa-ti petreci timpul.
Cand iti imparti timpul liber cu o fata draguta si majoritatea timpului ramas cu niste prieteni nebuni (in sensul nu bun, ci foarte bun al cuvantului) chiar nu ai cum sa stai linistit si sa compui un articol despre ce-ti taie tie capul...E absolut imposibil.

Cum sa strici o surpriza

A venit deja anotimpul cadourilor, cu zapada, cu beculete care in sfarsit s-au aprins si in Iasi, si eu si cu o prietena am complotat sa-i facem o surpriza unui prieten comun. Am aflat ce-si doreste cu disperare...si bun bazat si eu si prietena ca nu are posibilitatea financiara sa-si ia singur obiectul mult visat, am asteptat linistiti sa vina Craciunul.

Si azi, stateam foarte linistit la un 3in1 cu cineva, si aud ca suna telefonul. Ma uit sa vad cine-i, ghici - prietenul meu. Raspund si-mi spune ca si-a cumparat obiectul care il planuisem noi sa i-l facem cadou de Craciun. Nu puteti sa va imaginati in ce stare de "facepalm" am avut in acel moment. Acum ma gandesc ca daca vreau neaparat sa mai fac un cadou in veci nu mai astept vre-o ocazie. Cum am prins momentul, cum fac cadoul...

Articol cu vaca.

In seara asta stateam pe un scaun minuscul, ca alea care le aveam cand eram la gradinita, si dupa un timp, l-am cedat unui amic. Inainte de toate, fiind prieteni si colegi de gradinita, binenteles ca avem amintiri comune. Si cum  ne-am amintit noi de toate chestiile faine de pe vremea aia, prietenul asta a meu a exclamat:

Mai avem juma' de viata si murim.

Si chestia asta am luat-o ca pe o chestie amuzanta. Cand esti singur, n-ai realizari, toata viata ta e un faill, probabil ca in situatii de-astea deja incepi sa-ti iei masuri pentru palton, de-ala de lemn.
Dar cand esti inconjurat de familie, iar zapada iti scartie sub picioare asa cum iti scartia si acum 10-15 ani in timp ce te indrepti spre prietenii si colegii de gradinita si ai pe cap o caciula d-aia de rus, care are urechi care se pot prinde si sub barbie, si de-asupra capului, si mergi prin noapte ascultand Like a G6 de la FarEastMovement chiar nu poti sa iei asta ca o veste proasta. Ei si ce?
Life is great.

PS:Situatie aproape ipotetica:
Eu si cu inca doi jucam RedAlert2-Yuri's Revenge. Face unul server, nu-s alege nimeni factiunea cu care sa joace ci ne bagam toti cu "random".
Primul zice: -Eu sunt cu Aliatii, am picat cu USA.
Al doilea zice:  -Da, si eu sunt tot cu Aliatii, am picat cu Franta.

Eu: -Sunt cu vaca... in timp ce dau click OK pe eroarea ce m-a scos din joc.

N-am gasit viata pe alte planete. Nu inca.

Pe 1 decembrie, printre nenumaratele stiri desprea Ziua Nationala, s-a strecurat cumva si cea despre nemaipomenita conferinta de presa a NASA de pe data de 2 decembrie, cand mai multi oameni de stiinta, majoritatea certatori in domeniul astrobilogiei (sau exobilogiei, ca tot aia e), vor prezenta o descoperire care va revolutiona tot ceea ce stim despre viata extraterestra.
Pe scurt o stire bomba. Daca ieri citeai ce scrie prin ziarele online, te gandeai inevitabil ca Independence Day, Contact si E.T. nu au fost simple filme ci si niste metode de a ne obisnui cu un eventual contact cu o alta forma de viata. Lumea nu se gandeste insa ca baietii de la NASA sunt niste entuziasti, care se agita pentru fiecare descoperire facuta.
Pe scurt, stirea bomba a devenit o pocnitoare.
Da, s-a gasit viata, mai exact o amarata de bacterie intr-un lac din California care e capabila sa supravietuiasca in arsenic, o substanta toxica numai buna de pus capat zilelor unui organism normal.
Deci, alarma falsa, puteti sa dormiti linistit, fara grija ca extraterstrii v-ar putea fura vacile si curentul, sau ca v-ar strica recoltele de porumb cu cercurile lor ciudate...Pana una alta, cautarea continuua. Si daca, totusi, ai ramas ingrijorat, ai face bine sa citesti acest ghid:

M-a lovit inspiratia 8

Clipe uitate

Ochii tai, in care m-am inmormantat pe mine
Vor fi iar, desi nu-mi doresc, plini de suspine.
Si vocea ta, ce suradea o alta data
Ma va chema, ma va numi "o dragoste uitata".

In brate eu voi strange doar clipa efemera,
Imbratisarea mea va fi doar o himera,
Si trupul tau nu-mi va vorbi-n tacere,
Iar gura, buzele nu vor mai fi de miere.

Pierduti ca doua clipe din ora ce-a trecut
Ne vom vedea pe strada, asa cum ne-am vazut.
Si ai sa vezi iubito ca nu te mai ascult
Ca nu mai suntem "noi", ca ne-am schimbat prea mult.

Mainile ce-o data erau nedespartite
Se vor lipi acum de alti iubiti - iubite
Si vom uita incet de clipele cand zau,
Tu erai a mea si eu eram al tau.

Ca sa mai uiti de criza

Aceasta imagine a fost una dintre cele mai retweetuite creatii de pe deviantArt. http://fav.me/d2ltgos

O surpriza placuta

Pe 1 octombrie, Mimi de pe ganduri libere a scris un articol si a lansat si o provocare pentru 3 persoane printre care eram si eu (provocare care initial a plecat de la AIESEC Romania Blog). In principiu, nu ma dau inapoi de la astfel de provocari asa ca am scris si eu dupa vreo 2 zile articolul despre cum as schimba eu lumea. Timpul a trecut si m-am trezit in seara asta, la sfarsit de luna ca sunt anuntat ca articolul meu a obtinut un loc 38 in 1000+ ways of global change Sau 47...e o chestie tare ciudata acolo :)

Dana a revenit la Hi-Q

Zilele trecute scriam un articol despre politica, azi unul despre vedete autohtone. Ai zice ca am luat-o razna. De fapt, in primul rand vreau sa ma disculp pentru ca ma simt eu naspa, ca si cum as trada citititorii mei fideli, si aia putini, cu articole de doi bani despre subiecte omniprezente in presa si blogosfera.
Puteti sa ziceti ca-s lame daca zic ca imi plac Hi-Q. Cu tot riscul de-a fi criticat si luat in ras ("Cum bah, sa-ti placa tie Hi-Q, asculta acolo un Sepultura, un Cheloo, un Armin, aia e muzica") zic asa: eu ascult orice suna bine. Am niste amintiri foarte (foarte-foarte, gen iubiri de-o vara, distractii monstru, etc) frumoase din perioada cand Dana inca era inca in trupa si cei 3 scoateau melodii super faine. Si in 2003 s-au despartit, cu scandal si nimeni nu zicea atunci ca o sa se mai impace vreodata. Prin trupa s-au perindat Nicoleta Drăgan, Anya, plus 2 fete care vor fi de-acum backing vocals si Hi-Q au mai scos melodii dragute insa nu aveau acelasi farmec ca odinioara. Ce legatura are asta cu mine?
La fel ca si Sunny day noua melodie "Inca o data" ma binedispune.

Imi aduce aminte cum am zis mai sus de golden age-ul meu, anii de liceu, si la fel ca Dana care s-a intors la Hi-Q, imi da speranta ca nu-i totul pierdut. Acea stare de acum 7-8 ani nu-i definitiv pierduta, e doar ascunsa pe undeva, acoperita de griji, de probleme de servici, de dezamagiri, de rutina, de ani, si nu trebuie decat sa am incredere in acea stare, pentru ca ea sa puna stapanire pe mine ca un fir de iarba care trece prin asfalt. Sa ajung din nou sa zambesc pentru lucruri simple ca o raza de soare intr-o zi inourata, ca un cer instelat noaptea cand ma intorc din Max cu castile in urechi sau un porumbel ciufulit care nu se da din calea mea cand merg prin Piata Unirii...
Si, ca fapt divers, Dana are o voce de milioane...

Protestul militarilor romani

In principiu eu nu scriu articole despre politica. Nici nu ma uit la politica (ma ajuta foarte mult faptul ca de aproape 4 ani nu am televizor) decat atunci cand vin in vizita pe la parinti si se mai uita tata la Realitatea sau pe B1 ca in rest eu ma uit doar la Discovery sau AXN SciFi. Buuun. Am stabilit asta. Nici nu aveam de gand sa ma bag in asa ceva pana cand am vazut cateva reportaje despre Ziua Armatei Romane si protestul fostilor militari organizat astazi.
Legea nr. 80/1995, Statutul cadrelor militare, la sectiunea 3, in aricolele 28,29,30 si 31 se specifica prin mai multe cuvinte ca militarii nu au voie sa se organizeze in sindicate sau sa participe la greve sau proteste desi, daca citim un extras din:

Recomandarea Consiliului Europei 1572/2002
Art. 7. De aceea, Adunarea recomanda Comitetului de Ministri sa solicite guvernelor statelor membre:
a. sa permita membrilor fortelor armate si personalului militar sa se organizeze in asociatii reprezentative cu drept de negociere in chestiuni precum salarizarea si conditiile de angajare;
b. sa inlature restrictiile actuale inutile privind dreptul de asociere al membrilor fortelor armate;
c. sa permita membrilor fortelor armate si personalului militar sa fie membri in partide politice legale;
d. sa introduca aceste drepturi in regulile si codurile militare ale statelor membre;
e. sa analizeze posibilitatea crearii unui birou al unui avocat al poporului la care personalul militar sa poata apela in caz de dispute profesionale sau de alta natura legate de serviciu.

reiese ca ar trebui sa aiba si militarii dreptul la asociere in ascociatii profesionale care sa le apere drepturile.
In Romania, de armata se bate joc. Din toate punctele de vedere.
Desi NATO a recomandat initial ca pentru armata sa se aloce un buget de 2,38% din PIB, apoi cu ingaduinta a scazut recomandarea la 2.0% acesta se afla la acest moment la 1,2% din PIB.
Planurile de modernizare cu echipamente, armament si tehnica care trebuiau sa se finalizeze in 2012 binenteles ca s-au sistat. Sa nu uitam ca militarii romani se antreneaza in tara cu echipamente de acum 40 de ani, pana si ripstopul cu care se imbraca, englezii l-au inventat in anii '60, TAB-urile sunt aceleasi care le stia si tata, ba chiar mai proaste, ARO nu se mai produce si nu mai sunt piese de schimb, in conditiile in care americanii imbunatatesc tehnica si uniforma aproape la 2 ani. La noi, inca se gandeste ca "Lasa ca merge si asa". Problema e ca talibanii din Afganistan nu fac diferente. Si cand frati, fii sau tati se intorc cu gradul de sublocotenent postmortem, nu mai poti zice ca "Merge si asa".
Militarii romani sunt cei mai prost platiti din NATO, pana si Bulgarii sunt mai bine remunerati. Suntem de asemenea cei mai prost platiti si dintre toate institutiile din Sistemul National de Aparare.
Armata are tot dreptul sa protesteze dar n-o face pentru ca legea nu-i permite. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Retragere şi în Rezervă poate protesta totusi, insa protestul realizat de SCMD nu face nici o cinste uniformei militare.
Sunt pro-protest, pro-sindicate dar nu asa ar trebui sa se comporte un militar roman.