De Dragobete nu se taie porcul!

Astazi, pe drumul de intoarcere de la Vatra Dornei (promit ca o sa revin cu filmarea celor mai spectaculoase cazaturi cu snowboardul cu mine in rolul principal) am auzit la radio ca romanii habar nu au ce se face exact de Dragobete si s-au apucat de taiat porcu'.

Lucru normal si de la sine inteles in conditiile in care si Valentine's Day si Dragobetele sunt ambele sarbatori importate din afara granitelor si nu au nici o treaba cu vechile traditii romanesti, cauzand confuzie, dureri de cap si probleme financiare in randul domnilor angajati in relatii mai mult sau mai putin serioase.
Ce se stie, sau cel putin ce se vehiculeaza de catre doamne si domnisoare e ca domnii ar trebui intr-un interval foarte scurt de timp sa se dea peste cap pentru a-si demonstra dragostea prin inimioare de plus, ursuleti de-o palma la 100 lei bucata, bijuterii si declaratii siropoase citite pe internet si invatate pe de rost.

Eu personal n-am nici un interes sa fac sapaturi cu privire la traditiile de Valentine's Day dar cel putin in cazul sarbatorii Dragobetelui situatia sta cu totul altfel decat v-ati imagina:
Tinerii se aduna in fata bisericii si pornesc prin paduri la cules de flori. Yeap - cules de flori! Fac focuri pe dealuri si dupa ce tineretul sta de vorba, fetele incep sa alerge spre sat urmarite fiecare de catre un baiat interesat. Daca baiatul era sportiv si reusea sa prinda vreo fata iar aceasta il saruta, cei doi erau logoditi pe un an.
Deci fara inimioare, fara cadouri, fara declaratii de amor.

Sunt curios daca si intrecut cand s-a instituit traditita asta se cunoastea bancul ala:
"Daca fug - nu ma prinde, daca stau - zice ca-s curva. Mai bine ma impiedic!"

Iarna la airsoft

Bilele nu ajung unde trebuie, bateriile mor dar distractia e prezenta.



UPDATE: Cand am dat publicare articol era si codul de embed la video, nu stiu unde a disparut...

Cu porcu pe partie

Zapada ca zilele astea n-am mai prins de cativa ani buni, de pe vremea cand eram pusti si-mi faceam galerii in zapada ca gerbilul (superoferta - click here to buy) si mi-era dor sa retraiesc senzatia de ciorapi uzi si reci ca o inima de vampir.

Dupa cateva ore petrecute in padure cu Alice in brate am zis ca nu-mi mai trebuie sa mai ies din fata calculatorului.
Daca era dupa mine chiar asa si faceam  insa prietenii nu ma lasa nici la bine nici la greu si-am fost invitat pe partia de ski din Iasi.
Intrarea e libera iar baietii care se ocupa iluminare au fost destul de draguti sa pastreze becurile aprinse pana la ore tarzii.

Pentru maximum de distractie si adrenalina recomand un sac umplut cu alti saci, pungi si zapada cunoscut in cercuri restranse sub numele de "porc" si ca traseu - derdelusul inghetat din extrema stanga a partiei unde am realizat un personal record de alunecare pe porc.

Sa zicem ca nu-i zapada...

Cer murdar. Pamant murdar. Orizontul e atat de subtire incat pare ca nu-i. E doar in mintea mea. Degeaba pare curat daca fuge de ochii mei cand vreau sa-l ating. Deasupra lui, plutesc nori murdari printre care zboara pasari negre. Dedesubt, pamant, iarba, copaci, noroi. Pamant negru. Copaci cenusii si golasi. Iarba moarta. Si noroi rece. E un peisaj biblic, fara nici o legatura cu zeii. Precum in cer, asa si pe pamant. In loc de zapada - noroi.

Asta se numeste tradare.

Anul asta nimic nu-i alb. Poate ai putut fi TU, insa nici tu nu esti. Esti la fel de departe ca zapada. E o mare de noroi intre noi doi. Si frunze moarte de un rosu murdar. De un portocaliu murdar. De un galben murdar. Si am nevoie de zapada alba si pufoasa, de un cer albastru si stralucitor ca de aer...ca de tine. Iarna asta e ca o tragedie a filmului mut, fara culori, doar cu alb si negru. Din cand in cand tonuri de gri iar in loc de coloana sonora cantata de un mustacios caraghios la un pian obtuz se aude un suierat sinistru.
Vantul taios se strecoara pe sub aripile pasarilor negre, pe langa degetele vinetii, printre cadavrele copacilor care si-au abandonat frunzele si aduce cu el raceala tinuturilor vesnic inghetate, o moarte temporara lipsita si de stralucirea magica a stelelor reflectate in omat si de lumina orbitoare a unui soare decembrist.

Nu ma intreba ce am, as minti cu nerusinare. E doar o stare. ;)

Intrebare de 1 Martie

Astazi e o zi speciala. Prima zi de primavara, cel putin calendaristic, ca frigul si zapada sunt inca prezente. Din totdeauna 1 Martie a fost o zi importanta. In vechime, noul an incepea de 1 Martie. De exemplu venetienii l-au celebrat pana in anul 1797, iar rusii cam tot pana pe-atunci. Si chiar daca data Anului Nou s-a schimbat, tot e o zi speciala pentru ca ar ramas obiceiul Martisoarelor. Astazi, toata lumea infinge in dreptul inimii celor dragi, cu bolduri, cate un Martisor legat frumos cu ata alba impletita cu ata rosie.
Totusi, exista o singura persoana, doar una singura, pentru care aceasta zi, e una obisnuita. Pentru el (pentru ca e un "EL"), 1 Martie n-are nimic diferit fata de restul zilelor din an. Pentru ca toata lumea, in fiecare zi, i-ar infinge ceva in dreptul inimii.

V-ati dat seama cine-i personajul?

Cum sa strici o surpriza

A venit deja anotimpul cadourilor, cu zapada, cu beculete care in sfarsit s-au aprins si in Iasi, si eu si cu o prietena am complotat sa-i facem o surpriza unui prieten comun. Am aflat ce-si doreste cu disperare...si bun bazat si eu si prietena ca nu are posibilitatea financiara sa-si ia singur obiectul mult visat, am asteptat linistiti sa vina Craciunul.

Si azi, stateam foarte linistit la un 3in1 cu cineva, si aud ca suna telefonul. Ma uit sa vad cine-i, ghici - prietenul meu. Raspund si-mi spune ca si-a cumparat obiectul care il planuisem noi sa i-l facem cadou de Craciun. Nu puteti sa va imaginati in ce stare de "facepalm" am avut in acel moment. Acum ma gandesc ca daca vreau neaparat sa mai fac un cadou in veci nu mai astept vre-o ocazie. Cum am prins momentul, cum fac cadoul...

Poze cu doamna Iarna