Modern Warfare 3, primele informatii

Cei care ma stiu, cunosc foarte bine faptul ca sunt un fan al shooterelor de calitate, si astept cu nerabdare in fiecare an anumite titluri consacrate. Daca anul trecut a fost vorba de Medal Of Honor: Afghanistan si Call of Duty: Black Ops, anul acesta stau cu ochii pe Battlefield 3 si pe Modern Warfare 3. Si daca de Battlefield am mai zis cate ceva, de MW3 nu stiam mare lucru pana am facut niste sapaturi si-am aflat niste chestii:

Call of Duty: Modern Warfare 3 este jocul cu numarul 8 apartinand francizei Call of Duty. La dezvoltarea jocului lucreaza Infinity Ward, Sledgehammer Games si Raven Software, iar data de lansare este 8 noiembrie 2011.
Faptul ca pe langa IW lucreaza si Sledgehammer si Raven e un lucru foarte bun, pentru simplul fapt ca imediat dupa lansarea MW2, o parte din echipa Infinity Ward si-a cam bagat picioarele si-a plecat prin alte parti, insa cei de la Activision au fost destul de destepti incat sa-i adune la loc pentru crearea acestui joc. Sunt convins ca daca il faceau astia de la Treyarch, iesea o panarama gen Black Ops...

Probabil va amintiti (daca nu, sa va fie rusine mah, rusine!) cum se termina Modern Warfare 2, cu Cpt. Price si Lt. Soap care si-o iau pe cocoasa, pe rand, de la Gen. Shepherd, pana Soap ii face o aerisire la creier generalului cu un cutit infipt prealabil in propriul piept, si Nikolai care stie el un loc unde sa se ascunda toti trei - "Da, i know a place!"

Ei bine, MW3 este o continuare in toata regula, incepand la cateva momente dupa sfarsitul MW2, adica Soap, Price si Nikolai sunt pe fuga, Makarov a scapat, SUA inca e atacata de Rusia...Razboiul se intinde si in Anglia, Franta si Germania devenind un razboi mondial. De altfel, daca va uitati la trailer, logo-ul WW3 (World War 3) se transforma in MW3 prin intoarcerea primei litere ca sa nu mai zic ca si Makarov vorbeste despre un conflict global.



Campania va avea vreo 15 misiuni, care te vor purta pe tot globul din Manhattan la Dubai, in pielea unui agent din Russian Federal Protective Services (garda presedintelui rus) , un operator SAS, un ochitor pe tanc din U.S. Armored Division, sau un tragator pe AC-130 (abia astept!!!) si binenteles, personaje cheie din MW 1 si 2, dar si personaje noi, cum ar fi doi operatori din DELTA.

Pe langa campanie, jocul vine cu un Spec Ops cu 2 moduri de joc - Survival si Mission., alaturi de multiplayerul clasic cu care ma voi distra dupa ce termin campania singleplayer de vreo 2-3 ori...

Ah, era sa uit, cine stie un pic de engleza si vrea niste spoilere, gaseste aici.

PCR, inca la putere...

Daca mai aveam vreo umbra de indoiala ca tot ce se realizeaza in lumea asta se face pe baza de pile, cunostinte, relatii, pentru ca la asta ma refer cand zic PCR (si bani, eventual), nu pot sa zic ca s-a dus naibii, insa daca mai am un pic de umbra de indoiala, atunci e stravezie rau. Si asta pentru ca ce-am realizat pana acum (chestii marunte, ce-i drept), a fost fara"ajutor" din exterior.

Ideea este ca-i demoralizant, asa, macar un pic, sa dai niste teste, sa dai tot ce-i mai bun, sa iei cele mai bune rezultate, sa fii in primii doi dintre toti concurentii, si sa afli ca pleaca (e vorba de un curs) doua persoane care n-au excelat la nimic, iar cei mai bine pregatiti au statutul de rezerve.

Inghit in sec, si merg mai departe, ca deh, asa-i in tenis...

O combinatie muzicala reusita

Am descoperit o melodie in care de-a lui Kanye West cu Lil Wayne, Rihanna, Big Sean, Alicia Keys, Elton John , Drake si Kid Cudi care suna foarte fain. O caruta de cantareti care au colaborat la remixul piesei All of the lights...
Pe langa melodia faina trebuie amintit faptul ca Lil Wayne ori e nebun, ori curajos, daca dupa atatea probleme cu politia si marijuana, inca mai are tupeul ca la inceputul melodiei sa inregistreze zgomotul de bricheta aprinsa si sunetul de aer tras printre dinti...

Oare pun chinezii botul?

Azi pe la prânz, Nor Negru zicea pe Twitter că dacă scrii pe blog cuvantul "țâțe" în chineză, o să ai 25.000 de vizite pentru acel articol. Și eu, băiat curios din fire, am intrat pe Google Translate, și-am tradus cuvântul magic, și-acum scriu articolul ăsta, ca să văd dacă e pe bune. Și-l fac și mare, și bolduit, ca să-l vadă tot chinezu când caută țâțe pe Google...

 胸部 (Xiōngbù)

O bere in parc, fara adrenalina, va rog!

Imaginați-vă următoarea situație. Într-un municipiu din România, mai exact într-un parc din acel oraș, se află o pizzerie cu terasă în aer liber. Terasa e în așa fel amenajată încât oricine trece prin parc, de la adulți la copii de țâță, pot vedea fară nici o problemă, persoanele care stau la mesele de la terasă și ce consumă ele acolo.

Situația nr.1
Gigi Petardă, împreună cu prietenul si totodată colegul de scară Jean Bursuc, se asează la o masă, comandă fiecare câte 10 beri, de le uită si ei câte au fost, până nu mai sunt în stare să se privească unul pe celâlalt, pană când li se face rău de la atâta alcool. Poliția trece prin zonă, îi vede, și pleacă mai departe. Sfârșit.

Situația nr.2
Popescu Ion, după o zi călduroasă de vară, iese în parc să se mai răcorească. În loc să se ducă la terasă și să se simtă agasat de muzica de proastă calitate sau de clienții fideli (Gigi Petardă și Jean Bursuc) care au cam întrecut limita la alcool, preferă să se aseze pe o bancă, la vreo 10-15 metri de terasă, cu o doză de bere in mână. Poliția trece prin zonă, îl vede, și-i trântește o amendă. Sfarșit.

Cu alte cuvinte, e in regulă sa-ți rupi capul, să bei până te bâlbâi, să devii recalcitrant si degrabă mânios, atâta timp cât o faci într-un cadru organizat. Dar, să nu cumva să faci greșeala să încerci să te relaxezi undeva, decent, liniștit, c-o bere in mână, la vreo 10 metri de un bar unde toți sunt praf - pulbere fină, că iți iei o amendă de nu te vezi, naiba să-i ia cu legile lor cu tot.

Manual...alternativ

In Romania exista baieti destepti, dar atat de destepti, incat scot bani din orice...Ultima traznaie peste care am dat din intamplare, era o reclama catre urmatorul site: http://www.felatie-iubitului-meu.eu/ Clar, n-am reusit sa ma abtin, si-am dat click pe o reclama, dupa o perioada lunga de abstinenta. Cand zic abstinenta, ma refer la faptul ca m-am abtinut in a da click pe reclame, sa nu se inteleaga altceva.

Pe scurt, din ce vad pe site, tipul care detine site-ul are doua calitati mari: se pricepe la sex oral si la scris. Atat de bine, incat a combinat aceste doua talente si a scris un manual destinat femeilor despre cum sa sugi faci sex oral.
Ce poti sa scrii intr-un manual de genul asta, nu pot sa-mi dau seama insa m-am distrat teribil pe site-ul de promovare al cartii. Cum sa nu razi cu gura pana la urechi cand dai peste texte ca, citez:

(...)Daca esti ca si restul femeilor, ai ajuns la site-ul meu (...) 
Nu, mai degraba sunt ca restul barbatilor :)

(...)Am avut partea mea de felatii si am experimentat totul de la dureroase (cu zgariat si lovituri, auuu!) (...)
Sa fii tu sanatos. Se pare ca ai avea nevoie...

(...)Daca iti asculti prietenele sau chiar mama, despre cum ca faci cea mai tare felatie(...)
Mama, WTF?!?

(...)Vezi, eu sunt satul sa ma intalnesc cu femei, care doar planuiesc sa suga penisul(...) 
La toti ne este greu, ce mai la deal, la vale. Si ele saracele, isi fac planu' ca tiganu'...

(...)Singura si cea mai infricosatoare tehnica de a-i face sex oral pana in gat(...)
Mi-a zis si mie o tipa ca-mi ramane datoare "pana-n gat". Oare la asta se gandea?!

Sunt curios cate femei o sa cumpere miraculosul manual. Astept si un manual care sa te invete cum sa nu pui botu' la toate prostiile, dar vad ca nu mai apare...

Intr-un lan de iepuris

Un ornitorinc si o ornitorincă,
Stăteau la un pahar de suc Gastric (fără zahăr),
Într-un lan de iepuriș.
Ca să fie clar pentru toată lumea,
Iepurișul ăsta e o suprafață ca pietrișul,
Stufărișul sau acoperișul,
Numai că în loc de pietre sau stuf,
Predomină cu precadere iepurii.
Și cum se gandeau ei dacă-s mai înrudiți
Cu rațele sau marmotele,
O broască protestă
Cu un scarțâit caracteristic metalului ruginit,
Și pentru ultima dată, cu cheia înfiptă în ea,
Orăcăind sonor ca o sonerie
De telefon mobil Sagem de-acum 5 ani,
Și-astfel a permis deschiderea ferestrelor
Sistemului de operare Ferestre '95.
După cum spunea și numele,
Noul sistem de operare avea cifra octanică 95,
Și promitea performanțe sporite,
Chiar și pentru melci si saprofite
Însă era cu apă în două, ca șprițul,
Că nu degeaba stătea broasca aia pe-acolo...
Ornitorincul scoase din sân
O cutie de pantofi de unde scosese
O cutie de pantofi, iar in interior era
O cutie de pantofi.
In ultima cutie de pantofi, era o punguță cu scârmâz,
Două batoane de smecleu,
O cărămidă dintr-un șemineu,
Si-o babă ce urla "Valeu"!
Toate astea, într-un lan de iepuriș.

Articol înscris la concursul organizat de acsel.

Numele grafferului, pe toate gardurile.

In niste articole mai vechi de-ale mele ma laudam ca nu o data am facut traseul SuperCopou - Piata 2 Baieti, mergand pe jos la ceas de seara, cu muzica in casti si mi-a placut la nebunie.
Aseara, am profitat din nou de vremea foarte frumoasa (era o liniste d-aia de dinainte de furtuna) si-am pornit pe jos, fara nici o graba, de la Gara, pana pe esplanada Oancea si pe drum am tot observat o chestie. Si-am facut si poze cu chestia observata:

Unii rai ar putea spune ca asta-i un exemplu clar de "numele prostului pe toate gardurile" insa altii considera grafitti un fel de arta.
Dupa ce-am facut un pic de munca de detectiv, am aflat ca GOES e de fapt GOE'S, grafferul e din Pascani dar probabil face facultatea in Iasi. Atat va pot spune ca il cauta astia de la politie si n-am de gand sa-i fac probleme, si deja a impanzit multe din orasele din Moldova cu creatiile lui. Gen:

Acesta-i razboiul.

In principiu, ma feresc ca de dracu' sa fac articole compuse dintr-un videoclip, sau o poza, sau un banc, insa nu stiu daca ati vazut ultimul videoclip a baietilor de la 30 Seconds To Mars asa ca o sa ma risc... Eu l-am vazut, si e realizat superb, cu humvee-uri, cu pusti m4 si pistoale Berretta (care trag cu cartuse de manevra), cu filmari de la explozii, ied-uri, cu termoviziune, cu vorbe de duh si o caruta de efecte speciale.

Videoclipul incepe cu o vorba de duh de-a lui H. G. Wells: If we don't end war, war will end us.  Daca inceputul l-am inteles, finalul m-a lasat in coada de peste. Oare ce semnifica chestia aia de la final?!

Am mai ratat un sfarsit de lume.

Acum cateva mii sau sute de mii de ani, cand trebuia inca sa iti fugaresti mancarea in picioarele goale si imbracat in piei de animale pe care le-ai fugarit mai devreme, orice dezastru local, era considerat sfarsitul lumii.
 Ca era vorba de un vulcan, un tsunami, cutremur sau cine stie ce epidemie de boala, pentru un grup de cativa oameni care credeau ca pamantul e plat si dupa muntii din zare e un hau fara de capat, fiecare catastrofa care decima peste 90 de procente din totalul populatiei dintr-un areal restrans, era interpretat ca un sfarsit de lume universal si absolut. Asta chiar daca, la cateva mii de kilometri distanta, alti oameni traiau bine mersi, alergand in voie dupa haleala. Si era fain pe atunci, ca nu prea le prezicea nimeni, si sfarsiturile de lume se intamplau cam rar. Spre deloc.

Dar acum, de ceva vreme, tot se trezeste cate unul sa anunte vreun sfarsit de lume. Unul d-ala bun, cu fulgere, cu pucioasa, cu judecati "de apoi", cu ridicari la cer, cu tot tacamul, meniu complet. Ce sa mai zic, numai eu am prins vreo cateva sfarsituri si-s destul de tanar...

• De exemplu, in 11 august 1999 (observati ca ultimele 3 cifre din an, daca le intorci invers, devin 666, numarul Fiarei) probabil autoproclamatul profet Matthew Dumbrell din Marea Britanie astepta sfarsitul lumii la ora 12.50 din acea zi. Banuiesc ca ora locala. Nu s-a intamplat nimic deosebit, in afara de eclipsa de soare care a fost vizibila din Romania. 
• Apoi, la trecerea in anul 2000, se astepta toata lumea sa se duca dracului toata tehnologia, internetul - asta ar dus la pierzanie tinerii obsedati de mIRC si CS (Mai tineti minte?!?) si automatele de cafea, care ar fi nenorocit clasele muncitoare. Nimic interesant, ca de obicei, Vacanta Mare facea revelionul la ProTV si daca tin minte bine,parca erau si vreo doua-trei femei goale. 
• Pe 30 martie 2010 oamenii de stiinta de la CERN fugareau protoni prin accelerator incercand sa creeze particula lui Dumnezeu. Unii au zis ca din ciocnirea particulelor o sa rezulte o mini gaura neagra care o sa consume toata planeta si o sa murim, cu totii. Multa fasaiala pe subiectul asta, dar suntem toti aici, nu?!?
• Si zilele trecute, un pastor american a prezis un cutremur-gigant, pe 21 mai 2011, la ora 18, ora locala oriunde ne-am afla. De ziua mea. Si l-am ratat si pe asta.
•  

Chestia buna e ca am scapat de toate, m-am bucurat un pic de viata, mai am unul in 21 decembrie 2012, si daca trec si de ala, jur ca o sa ma duc sa vad piramidele si sa ma fac baiat cuminte

Imaginea o am de aici.

Android vs iOS, o rivalitate fara rost.

Am observat ca de cate ori se intalneste un posesor de telefon cu iOS si unul care ruleaza Android OS, apar scantei, se incing spiritele si se lasa cu replici din ce in ce mai acide. Lucru care e o prostie, pentru ca posesia unui anumit tip de telefon nu te face mai destept sau mai prost, nu te face mai atragator sau mai dezagreabil, si afirmatiile cu tenta rautacioasa sunt copilarii.
Sa dam totusi cezarului ce este a cezarului: iPhone dispune de un hardware si de o finisare de nota zece. Ca e vorba despre carcasa, ca e vorba despre ecranul de sticla, sau proaspat lansatul display Retina, toate sunt realizate la o calitate la care alte telefoane doar viseaza. Insa ca sistem de operare, e cam in urma Android OS. De fapt, cand s-a lansat prima data iPhone, va aduceti aminte ca-i lipseau functii elementare care existau pe alte modele de ani buni?
Iar Android OS se bucura de toate facilitatile iOS, plus alte chestii pe care Apple le va implementa prea tarziu ca sa mai faca iPhone-ul atragator din punct de vedere a facilitatilor. Multitasking, customizare, widget-uri, chiar si suportul pentru Flash, si multe multe altele. Insa pe de alta parte, Android OS sufera de hardware-ul variat si de multe ori ieftin, ca sa nu zic de proasta calitate. De exemplu, unul din primele telefoane cu Android OS (HTC Tattoo) avea ecran rezistiv, nu capacitiv.

Nu se pot compara merele cu perele deci, hai sa lasam copilariile la o parte, si sa nu ne mai batem cu caramida in piept, ca Android OS sau iOS sunt mai tari, ca pana la urma fiecare foloseste ce vrea, nu?

Habar n-am sa vorbesc despre blogul meu.

Dupa o zi plina de alergatura prin oras, in seara asta stateam si eu ca tot omul, satul de cei patru pereti, pe o banca in parc cu un prieten, ocazie cu care am mai cunoscut cateva persoane. Iar eu, conectat ca de obicei, tot mai citeam un mail, mai un tweet, o treaba, o maslina, pana una dintre persoane m-a observat si trebuit (nu ca era neaparat, dar mie tare imi mai place) sa dau explicatii despre ce activitati desfasor eu cu telefonul din dotare. Si m-apuc sa spun ca am cont pe Twitter, ca am blog, etc.

Numai ca persoana care m-a descusut, m-a pus intr-o situatie naspa, si nu din cauza ei, problema fiind exclusiv a mea:

Habar n-am cum sa-mi prezint idioteniile care le debitez aici, si nu numai ca nu stiu, dar am si o oarecare jena sa vorbesc despre acest blog pe care scriu. Si nu de jena ca l-am lasat de paragina, ca de scris, scriu, ce-i drept mai putin ca in iarna, ca nu degeaba ma intreaba lumea daca sunt in vacanta. Eu ma simt destul de orgolios, de felul meu, si modestia e pentru mine o chestie uneori impusa, insa in seara asta, chiar m-am simtit ciudat, de parca as scrie aici numai despre pornaciuni, despre Bote, sau manelisti celebri. Ceea ce, clar din cate imi aduc eu aminte, nu-i cazul.

Asa ca daca ajungeti sa cititi articolul asta, nu va rog, dar as aprecia cate un comentariu in care sa-mi spuneti cum le-ati zice altora despre blogul meu. Cum l-ati prezenta, ca eu am realizat ca sunt total pe langa?

De ce n-aveti Twitter, bah?

Vorbeam mai de mult cu un tip care are o firma, si care are si cont de Twitter, care-i motivul pentru care nu-l foloseste. Si mi-a spus ca nu-l intelege. Altadata, din nou, ma "certam" cu un prieten care are cont pe Twitter, ca spunea ca spre deosebire de Facebook, aceast serviciu n-are nici o utilitate practica, pe motivul ca tweet-urile care ii apar sunt de genul "Ma duc la baie!" sau "Vai ce buni sunt covrigii din covrigaria de pe colt" Nu-i de mirare ca in Romania la momentul actual sunt vreo 3 milioane de conturi de Facebook si doar vreo 40000 de conturi de twitter. Multa lume nu intelege utilitatea lui.


Desi initial a fost gandit ca o metoda de comunicare intre angajatii unei companii, acest serviciu a "scapat" in lume si a fost foarte apreciat de toata lumea. Ba chiar site-ul mai da chix din cauza prea multor utilizatori.
De fapt, twitterul este SMS-ul internetului. Sau ca sa folosesc un nume pompos e "platforma de micro-blogging". Dar e mai mult de atat.

Un tweet este limitat la 140 de caractere, deci daca vrei sa spui ceva, esti obligat sa fii scurt si la obiect. Poti trimite mesaje care sa mentioneze un alt utilizator, sau poti trimite DM (direct message). Deasemenea, mai multe tweets despre acelasi subiect pot fi grupate cu hashtag-uri. Un cuvant cu # in fata se transforma in hashtag. De exemplu, daca voiati sa vedeti tot ce se spune pe twitter despre cei de la emisiunea Romanii au talent, era de ajuns sa cautati dupa #romaniiautalent .
Twitter-ul mai are un avantaj. Daca e greu sa ei legatura cu o persoana importanta sau cu o vedeta prin mijloace clasice, pe twitter e mult mai probabil sa-ti raspunda. Ai nevoie de ajutor, vrei sa afli repede o chestie, o parere, etc, sigur vei gasi pe cineva indeajuns de dragut incat sa-ti raspunda. Si ce-i mai fain e ca poti sa trimiti mesaje de oriunde. De la calculator, de pe browserul telefonului, dintr-o aplicatie, de pe orice aparat care e conectat la internet.

Multa lume are cont, si fiecare il foloseste altfel. Un studiu a aratat ca peste 40 la suta din tweet-uri reprezinta vorbarie fara rost, insa restul reprezinta conversatie, sunt link-uri care intradevar merita vizitate, stiri, etc, si ceea ce te intereseaza depinde de un singur lucru: pe cine urmaresti. Daca vrei stiri, urmareste pe cei de la @realitatea, daca vrei noutati muzicale incearca @utvro, daca vrei ceva stiri despre telefonia mobila poti incerca un @connectro iar daca vrei sa mai razi, urmareste pe @sergiufloroaia sau @aiurea Totul depinde de ce vrei sa urmaresti.

O sa ne mutam, cu catel si purcel, in nor.

Acum cateva zile am vazut un filmulet pe youtube care facea introducerea pentru viitoarele device-uri care vor rula Chrome OS, un sistem de operare care va functiona oriunde si oricum numai pe calculatorul dumneavoastra nu. Va fi, cum se spune, in the cloud.

Conceptul de cloud computing inseamna ca tot ce inseamnă putere de calcul, spatiu de stocare si software va coexista la un momentdat exclusiv pe Internet, într-o reţea complexă şi imensă de servere care le va furniza utilizatorilor sub formă de servicii, accesibile pe browsere.

Cand stai sa te gandesti, poate parea ceva de domeniul SF-ului, dar deja primii pasi au fost facuti. Chiar eu am poze care stiu ca n-o sa le pierd niciodata si o sa am acces tot timpul la ele, (ma refer la contul de Picasa) Agenda telefonului nu o mai salvez pe card sau pe cartela SIM, ca se actualizeaza incontinuu cu contul de Google. Adresele salvate in Opera se pastreaza pe serverele lor, si nu pierd nimic, chiar daca mi se strica pc-ul.

E fain, n-am ce zice, dar exista si niste probleme pentru utilizatorul de rand:

• A cazut internetul, nu ti-ai platit factura, sau te-ai dus la Cuca Macaii, ai renuntat si la datele salvate "in nor"
• Atata timp cat informatia circula pe internet, criptata sau nu, se poate accesa de catre persoane rauvoitoare. 
• Nu va mai exista intimitate. 
• Nu va mai exista piraterie.

La momentul actual, dezavantajele par mai multe ca avantajele, insa nu multa lume constientizeaza asta...

O seara cu Ubuntu 11.04

Dupa o mica sesiune de curatenie prin casa m-am decis in sfarsit, sa-i zic pa Windows-ului 7 Tiny care il aveam pe netbook si sa trec pe cea mai noua versiune de Ubuntu, mai exact 11.04 poreclit Natty Narwhal.

PREGATIRI
Mi-am luat stick-ul care in mod normal il folosesc pentru ReadyBoost pe sistemul desktop, l-am pus pe netbook, mi-am facut backup la fisierele personale si am trecut la treaba.
Pe site-ul Ubuntu se recomanda folosirea programelului Universal USB Installer, chestie care am facut-o si eu. Cu stick-ul usb pregatit, l-am infipt in netbook si m-am apucat de treaba.

INSTALARE
Un lucru surprinzator, dupa ce booteaza de pe stick, apare meniul de instalare (o frumusete, n-am mai vazut asa ceva) care da impresia ca deja ai instalat sistemul de operare. Meniuri grafice, wallpaper, acces la setari de sunet si wireless, toate sunt acolo.
Un lucru foarte fain e ca o data ce-ai ales optiunile de baza, gen limba, mod instalare si locul unde o sa-l instalezi,  fisierele se copie in fundal, in timp ce iti setezi locatia, nume utilizator si parola, etc...
In cele cateva minute ramase pana la terminarea instalarii (eventual a update-urilor direct de pe internet, prin wireless daca ati bifat optiunea la inceput), pe ecran sunt afisate informatii despre software-ul prezent in distributie si modalitati de folosire a acestuia, cu text, poze si animatii. Ca sa nu mai zic ca din meniu, se poate porni Banshee Media Player, programul destinat muzicii...Intradevar, nu poti sa asculti inca muzica dar poti sa vezi ce albume se gasesc prin magazinele online.
Dupa aproximativ 30 de minute, m-am trezit cu un sistem de operare frumos, functional, stabil, updatat si moka.

EXPERIENTA
Dupa restart, am avut parte de cel mai scurt timp de boot a unui sistem de operare. Imi pare rau ca nu l-am cronometrat insa este impresionant de rapid. Primul lucru care te izbeste, vorba vine, este lipsa Gnome. Desktopul obisnuit din Ubuntu a fost inlocuit de Unity, o interfata demna de zilele noastre.

Doar o bara in partea de sus, de la dreapta la stanga, cu meniul de boot, meniul Me care gestioneaza conturile de IM (Yahoo Messenger de exemplu) si social networking (Facebook si Twitter), ora cu acces la calendar, meniul audio, cel de conectivitate, baterie (in cazul meu), bluetooth si exact in capat cu un buton cu logo Ubuntu, asemanator la functie cu butonul Start din Windows, dar mult mai bine gandit, te ajuta sa ajungi instant la aplicatia care o doresti, de exemplu, dupa apasarea butonului, daca scrii "write" iti arata doua aplicatii: echivalentul de pe linux a Word si clientul de mail.

Deasemenea, aplicatiile sunt organizate pe categorii si pot fi trase in bara laterala, un fel de dock, ca cel din Windows sau din Mac OS. De fapt, nu mai pot fi create icoane pe spatiul desktopului, doar in dock-ul din stanga, care contine cosul de gunoi, o icoana pentru managerul de fisiere, un buton de adaugare aplicatii, unul pentru desktopuri virtuale (o frumusete si asta), si diferite aplicatii care pot fi modificate dupa bunul plac.
O data deschisa vreo aplicatie, icoana e marcata cu o sageata iar dock-ul dispare cand aplicatiile sunt maximizate pe tot ecranul, si apare cand mouse-ul popseste la marginea din stanga a desktopului.

Distributia vine cu Banshee pentru muzica, Firefox, Empathy pentru retele de IM, Brasero pentru ars cd/dvd-uri, suita LibreOffice pentru creearea si editarea de documente, cateva jocuri, si alte programele...Datorita faptului ca l-am instalat pe un netbook si am de gand sa-l folosesc numai pentru filme, muzica si internet, am renuntat la cateva dintre ele, si mi-am instalat altele gen Chromium, varianta de linux a browserului Chrome.

Ubuntu vine cu un alt mod de a gandi desktopul, oarecum diferit de tot ce am butonat pana acum, interfata Unity e "tanara" si ar putea sa arate mai bine, ar putea sa se miste mai bine, insa pe moment m-a cucerit si am de gand s-o folosesc pana o crapa OS-ul. Adica niciodata, ca doar e linux.

Nah, ca mai castig si eu cate ceva din scris...

Acu vreo doua luni de zile am scris un articol pentru o campanie demarata si derulata de evoMAG.ro in parteneriat cu blogatu.

N-am castigat premiul cel mare, nici nu mai stiu care era, insa trebuia sa primesc oricum un cadou surpriza, si poate-poate, un parteneriat cu evoMAG, sa le testez produsele si sa le fac un pic de reclama.

Si cand chiar nu ma mai gandeam - nici nu-mi mai aduceam aminte, m-am trezit cu notificare d-aia in posta, ca trebuie sa ma duc sa ridic coletul.

Cadoul surpriza a fost exact ce mi-am imaginat eu ca o sa fie, un mouse fara fir de la Microsoft, special gandit pentru deplasarile care obisnuiesc eu sa le fac. Zic special gandit, pentru ca șoarecu' despre care vorbesc are loc special de pastrat antena wireless, atunci cand nu sta infipta intr-un port usb.
Tin sa mentionez asta, pentru ca initial cand am deschis pachetul, am crezut ca mi l-au trimis incomplet. Deh, daca-s de la tara, mai greu cu tehnologia...

Un mouse nu-i mult, si din salariu imi permit sa-mi iau o sacosa pe luna (o sacosa de mouse-uri zic), dar cand e moka, de fapt gresesc, cand e primit pentru un articol scris pe blog aici, parca e alta treaba.

Un ulei

"Un ulei". Nu doua. Unul singur. Un ulei fata pretentii de unicitate. Nu "Uleiul". Un ulei fara nume. Nu. Doar "Un ulei". Acum stau si ma gandesc, oare chiar atat de mare e lipsa de inspiratie la unii?

Spuneti NU filmelor dublate!

Tantalaul de Victor Socaciu, ca altfel nu pot sa-i zic, s-a trezit sa vina cu o propunere legislativa de toata jena. Si aceasta propunere se refera la obligativitatea dublarii filmelor straine pe motive de protejare a identitatii nationale. Cum s-ar spune, sa nu cumva sa ne batem capul sa promovam o valoare proprie, ci sa distrugem ceva de valoare, care-i de origine straina.
Recunosc, cand eram mai mic, pe la gradinita, si nu invatasem eu sa citesc, ma uitam ca broasca la bariera cand mai dadea cate un film american. Si-mi mai stresam si parintii sa-mi citeasca cu voce tare sa inteleg si eu, ca deh, eram curios ce zic aia acolo, pe sticla. Dar am crescut, si toata chestia asta cu filme subtitrate mi-a prins mai bine decat va puteti imagina.
Clasele primare le-am facut la tara. Limba franceza era un chin pentru invatatoarea de 55 de ani care stia doar rusa si nici aia calumea. Apoi, gimnaziul l-am facut tot la tara, si ca limbi straine, invatam franceza, rusa si latina. Apoi, m-am dus la liceu, profilul Mate-Info. Si-am fost tare fericit ca o sa fac engleza, ca deja stiam ce inseamna good, bad, fuck you, hello si suck my dick. Insa fericirea mea a fost de scurta durata, ca de la secretariat mi-a fost pus pumnul in gura cu urmatoarele cuvinte: "Cine te crezi tu, ca dupa atatia de rusa sa te apuci de engleza?" Mno, cica la acel moment isi pierdea profa de rusa serviciul daca faceam eu engleza. Si totusi, engleza se cerea cam peste tot daca voiai sa te angajezi.
Eu sunt, cum zice si acsel, unul din reprezentantii generatiei care a invatat engleza de la televizor, pentru ca altfel nu am avut cum. Si chiar am invatat bine, ca saptamana asta am fost la Bucuresti si-am dat doua teste la engleza, un LCPT si un ECL, si la ambele am luat 95 din 100 de puncte.
Fara engleza in scoala. Fara cursuri. Doar de la televizor.
Daca Socaciu venea cu ideea asta cu vreo 20 de ani mai devreme, eu eram dezavantajat din start, nu?

Plus ca nu vreau sa se ajunga la situatii ca cea imaginata de Vacanta Mare:

Inca o zi faina la airsoft

Astazi, dupa ce am ratat din motive placute adunarea de la Carrefour Felicia a airsofterilor din Iasi, si din motive de neatentie am ratat si microbuzul corect (in loc sa ma duca in Bucium, m-a dus in Barnova) am executat o deplasare pe traseul marcat cu rosu pe harta.

Foarte faina situatia, cu un pic de mers, cu un pic de orientare prin padure, si cu un pic de deplasare tactica, sa nu fiu observat. O data ajuns la locatia de la Bucium s-a incins distractia. Dovada in filmuletele urmatoare:


Si da, stiu, am nevoie de o camera mai buna...care se ofera sa ma sponsorizeze?!?!

Imagini graitoare din capitala.

N-am mai facut de mult motivational photos, insa recenta mea calatorie la Bucuresti, mi-a mai oferit cateva surse de inspiratie:

Deflorarea florilor. Cu batul.

Eu am mai dat teste psihologice la viata mea. La momentul actual au inceput sa si-mi placa, sa ma distrez la fiecare intrebare care se repeta sub alta forma, ca sa, vezi doamne, ameteasca pe mine si sa ma impiedice sa-mi creez un profil psihologic d-ala fain, care sa-mi asigure statutul ala de "om normal", ba chiar cu ceva calitati in plus. Azi am mai dat unul si m-am distrat grozav cand am vazut ca una din intrebari suna in felul urmator:
"Cand erai mic, iti placea sa decapitezi florile cu un bat?"
Adica cum? Am inteles ideea din spatele intrebarii...dar exprimarea este absolut epica. Cum sa decapitezi o floare? Cu un bat? Ca decapitarea presupune existenta unui cap. Si capul asta, ca parte a corpului clar definita si delimitata de gat, mai exact existenta capului, nici macar in regnul animal nu-i o chestie, asa, general valabila, deci ce sa mai vorbim de plante?
Si, daca imi aduc eu bine aminte de orele de biologie de la scoala, floarea, ca organ al unei plante, e organul reproducator, si de obicei are petale colorate, miroase frumos, alea-alea. Deci, mie cel putin, imi este clar ca intrebarea ar fi trebuit sa sune altfel, mai exact asa:
"Cand erai mic, iti placea sa deflorezi florile cu un bat?"
Hopaaaaaaa! Stai, ca iar nu suna bine! Cum adica sa zici "deflorezi"? Ca termenul asta e un pic cam d-ala cu patratel rosu, si nu-i bine. Si sa dezvirginezi flori cu un bat, deja nu mai suna kinky, trece deja in ciudatenii. Ca in bancu' ala:
"Care-i diferenta dintre erotism si perversiune? Erotism este sa mangai femeia cu o pana. Perversiune e s-o mangai cu toata gaina."
V-ati prins voi. Deci nu-i bun nici asa, si oricum ai da-o tot nu-i bun. Pana la urma, nu se putea si fara intrebarea aia?

Bucurestiul meu

Serviciul m-a adus, ca despre placere nu poate fi vorba, din nou, in capitala ce si-a tras numele de la un cioban. Ca asa suntem noi o natie ca nici o alta, caracterizata de transhumanta. Ultima data cand am fost aici, am ramas cu un gust amar, care mi-a fost intarit astazi, din nou, de cum am calcat pe strazile Bucurestiului.
 Si atunci, ca si acum, capitala e caracterizata de mizerie. O mizerie generalizata care contrasteaza puternic cu zone ingrijite cum este cea din jurul Casei Poporului. Peste mizerie, troneaza aglomeratia. Oameni si masini, ca intr-un furnicar, claie peste gramada, ocupand spatii moarte si abandonate. Ma plimbam prin oras si ma simteam de parca as fi fost intr-o versiune repopulata a orasului Pripyat. Blocuri rapanoase fara geamuri, sau cu balcoane acoperite de rafie. Strazi sfarmate si gaurite. Boschetari tarati pe jos, afara din Gara de Nord, fara sa se opuna si inhaland in continuare, intr-o veselie, prenandez. Bilete de tramvai cu cipuri RFID si guri de canal din care vesnic iese abur. Live-uri cu Florin Salam care se aude dand dedicatii din boxele taxiurilor.
Abia astept sa ma intorc la Iasul meu, sa ma plimb iar prin Copou.

Voi de unde stiati ca-i 1 Mai? Ca eu nu stiam!

Abia acum am aflat si eu, si asta de pe Twitter, ca azi a fost 1 Mai. Si m-am panicat, normal, ca nu-i normal, sa nu stii ca e 1 Mai atunci cand, chiar este, 1 Mai. Nu-i asa? Ba chiar chestia asta, sa afli de pe Twitter ca azi este 1 Mai, e un pic jenibila din punctul meu de vedere, si primul gand, care pun pariu pe doi gusteri ca va vine in cap este ca am stat numai in casa, in fata pc-ului, sau am dormit sau ceva de genul asta.
Dar daca stau si ma gandesc ce-am facut azi, faptul ca eu nu stiam ca-i 1 Mai devine si mai ciudat. Pentru ca, la fel ca orice iesean normal, astazi am fost si intr-o margine de deal Bucium, unde impreuna cu prietenii (unul dintre ei fiind Bogdan care scrie si nu prea ;)), pe kudublog ), am pus de un gratar, de-o bere, de-o orientare si de-un fotbal. Deci m-am incadrat in mod sigur si de netaguit in peisaj. Apropos, misto peisaj!
Eu inca nu-mi dau seama de un singur lucru, cum am putut eu sa nu-mi dau seama ca azi e o asa mare sarbatoare. Voi de unde aflati chestiile astea? Nu de alta, ca le aflu si eu, ce naiba, dar cam tarziu! Ca tot veni vorba de tarziu, mai tarziu plec la Bucuresti!

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 8

HarapAlb, impreuna cu calul, Gerila si Mbatunga mergeau agale, claxonand toate pitzipoancele care le vedeau pe marginea drumului, pana cand, la coltul unui sens girator, il gasira pe Doua-Kile. Doua-Kile era porecla lui Gigi Ochila, un mosneag chior care statea tot timpul pe la usa si tragea cu ochiu' la vecini la fel de mult pe cat tragea la masea prin carciumi. Si Doua-Kile, cand statea cu ochiul ala bun deschis, nu vedea la doi metri in fata, dar cand il deschidea pe celalalt vedea cate-n luna si-n stele...

Si cum statea el cu ochiul inchis, deodata mi-il vede pe  HarapAlb cu brigada lui, si le iese in cale. HarapAlb si ceilalti cand il vazura pe Doua-Kile, incepura sa se cracaneze de ras, dar acesta le zise:


-Razi tu razi, HarapAlb, dar eu vad HBO, Discovery Science, Taraf, citesc si-n viitor, astea fara decodor , ... sa ma ei cu tine, ca ti-oi fi de folos!

Si HarapAlb incuviinta, si pornira tuscinci, adica toti cinci, cu tot cu cal, spre imparatia imparatului Ros. Si cum mai mergeau ei, dadusera peste Pasari-Lati-Lungila, care manca pasari furioase cu tot cu pene. Dar cum aveau deja un baschetbalist, pe Mbatunga, in echipaj, trecura mai departe...

Si pe unde treceau faceau prapad. HarapAlb si calul pustiau pajistile ca fumau numai troscot, curu' gainii si ciubotica-cucului, Gerila, zis si Je Rila, pe de o parte defrisa padurile ca sa le puna pe foc si sa se incalzeasca, si pe de alta parte, le intoxica, ca se caca pe el de frig.
Mbatunga facea paguba ca rodea si la fructe de mare (arici de mare, scoici, caracatite, etc) dar si fructe de padure (lupi, marmote, veverite, etc) iar Doua-Kile, se uita la orice, pana se jenau si crapau de rusine.

Si asa facura tot drumul pana ajunsesera in ograda Imparatului Ros, care tare se mai minuna de asa alai necuviincios vine sa-i ceara mana mana fetei lui. Si vorba aia, barbatul cere mana fetei cand s-a saturat de-a lui. Si fiind constient de pagubele care le-au facut si recesiunea in care au aruncat impartia cat au traversat-o pana la palat, nu le zise nici da, nici nu, dar ii invita sa ramaie peste noapte, spunand ca dimineata va lua o decizie.

Va urma.