Generation Kill

Nu sunt multe filme noi (ma refer la cele care trateaza conflictele de dupa '90) de razboi care sa portretizeze corect atmosfera de razboi.
Dintre toate care le-am vazut, Mi-a placut Black Hawk Down, Jarhead, serialele Over There si The Unit. The Hurt Locker a fost o prostie, si pe moment, de altele nu-mi aduc aminte sa-mi fi placut...

Mi-a fost recomandat de mai multe ori Generation Kill, un serial destul de scurt care are numai un sezon (nu stiu ce naiba au americanii astia cu serialele militara de le tot inchid dupa un sezon) si deja am vazut cam jumatate din el.
M-am trezit, am mancat, m-am bagat la vizionat 2 episoade, a adormit, m-am trezit, am mancat, iar 2 epioade, iar somn, etc...

Serialul (de fapt miniseria) e facut de HBO dupa cartea cu acelasi nume, scrisa de Evan Wright, reporter care a fost atasat Batalionului 1 Recunoastere apartinand USMC pe timpul invaziei americanilor in Irak din 2003.
Ce-i fain la Generation Kill e ca-i facut pe modelul ala de film, fara eroi si anti-eroi, toata lumea e o apa si un pamant, cu calitati si defecte la un loc, personalitati complexe, la fel ca in realitate, pentru ca personajele din film sunt inspirate de oameni reali...

Chestia care-mi place in serialul asta e ca prezinta armata exact asa cum o stiu eu ca este, nu "ajustata" ca sa fie politically correct: oamenii o iau uneori razna, unii comandanti sunt incapabili, dotarea si aprovizionarea lipseste, se fac greseli tactice si morale, oamenii o iau razna si mai tare, se fac glume de cacat sau se filosofeaza pe cele mai interesante teme...

Ce-a mai tare scena de pana acum e cea in care un comandant de companie insotit de interpret, sta de vorba cu liderul unui sat irakian iar oamenii care-i are in subordine isi imagineaza, de la distanta, cum decurge discutia :) Aveti fragmentul mai jos...



Ah, sau faza aia cu

 -Gentlemen, we just seized an airfield.
 -That was pretty fucking ninja!

care o stiam din Medal Of Honor.

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 8

HarapAlb, impreuna cu calul, Gerila si Mbatunga mergeau agale, claxonand toate pitzipoancele care le vedeau pe marginea drumului, pana cand, la coltul unui sens girator, il gasira pe Doua-Kile. Doua-Kile era porecla lui Gigi Ochila, un mosneag chior care statea tot timpul pe la usa si tragea cu ochiu' la vecini la fel de mult pe cat tragea la masea prin carciumi. Si Doua-Kile, cand statea cu ochiul ala bun deschis, nu vedea la doi metri in fata, dar cand il deschidea pe celalalt vedea cate-n luna si-n stele...

Si cum statea el cu ochiul inchis, deodata mi-il vede pe  HarapAlb cu brigada lui, si le iese in cale. HarapAlb si ceilalti cand il vazura pe Doua-Kile, incepura sa se cracaneze de ras, dar acesta le zise:


-Razi tu razi, HarapAlb, dar eu vad HBO, Discovery Science, Taraf, citesc si-n viitor, astea fara decodor , ... sa ma ei cu tine, ca ti-oi fi de folos!

Si HarapAlb incuviinta, si pornira tuscinci, adica toti cinci, cu tot cu cal, spre imparatia imparatului Ros. Si cum mai mergeau ei, dadusera peste Pasari-Lati-Lungila, care manca pasari furioase cu tot cu pene. Dar cum aveau deja un baschetbalist, pe Mbatunga, in echipaj, trecura mai departe...

Si pe unde treceau faceau prapad. HarapAlb si calul pustiau pajistile ca fumau numai troscot, curu' gainii si ciubotica-cucului, Gerila, zis si Je Rila, pe de o parte defrisa padurile ca sa le puna pe foc si sa se incalzeasca, si pe de alta parte, le intoxica, ca se caca pe el de frig.
Mbatunga facea paguba ca rodea si la fructe de mare (arici de mare, scoici, caracatite, etc) dar si fructe de padure (lupi, marmote, veverite, etc) iar Doua-Kile, se uita la orice, pana se jenau si crapau de rusine.

Si asa facura tot drumul pana ajunsesera in ograda Imparatului Ros, care tare se mai minuna de asa alai necuviincios vine sa-i ceara mana mana fetei lui. Si vorba aia, barbatul cere mana fetei cand s-a saturat de-a lui. Si fiind constient de pagubele care le-au facut si recesiunea in care au aruncat impartia cat au traversat-o pana la palat, nu le zise nici da, nici nu, dar ii invita sa ramaie peste noapte, spunand ca dimineata va lua o decizie.

Va urma.