Daca existi...vreau si eu...

Fig.1 Poza aproape epica

De cand am pus prima data mana pe un aparat foto am ramas fascinat de modul cum o imagine in doar doua dimensiuni poate surprinde o emotie.

Sau un sentiment.

Intradevar, nu-i tocmai usor sa capturezi pe film (sau mai nou in format electronic) asa ceva.

De multe ori e vorba de sincronizare.

Trebuie sa fii omul potrivit la momentul potrivit pentru ca impactul ulterior sa fie maxim. E de ajuns doar o clipa ca o expresie sa se schimbe, o privire sa se piarda in zare cu tot cu inteles...

Uneori nici macar asta nu e de ajuns. Trebuie sa cauti lumina, unghiul, focalizarea potrivita, si poate doar un cadru din cinci e valoros.

Practic e ca si cum ai cauta diamante in noroi.

Uitandu-ma la pozele Ralucai imi dau seama ca ea le-a gasit.

Chiar daca esti la momentul potrivit, chiar daca ai gasit unghiul perfect, tot nu-i indeajuns. Degeaba ma tavalesc eu pe jos incercand sa surprind cadre epice daca nu dispun de un aparat foto D-SLR si inca fac poze cu telefonul.

Mos Craciun, daca existi, vreau si eu un D-SLR...

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 9

Cu ochii steclind de la rachiu de sfecla bucurie, calul, HarapAlb, Gerila, Mbatunga si Doua-Kile, obisnuiti cu traiul prin copaci si pensiuni vizuini de maxim doua margarete (Principesa Margareta si Margareta Pislaru), primira cu mare drag invitatia Imparatului Ros de a ramane peste noapte in una din casele cu centrala termica pe gaz (obtinut de la mancatorii profesionisti de fasole, oo si lapte dulce) ultimul urlet in materie de tehnologie de incalzire.

Numai ca impartul Ros, om rau si al dracu' le pregatise o surpriza neplacuta celor cinci viteji ciudati si imediat ce intrara toti in casa, o incuie pe dinafara si porni centrala la maxim, sperand ca HarapAlb si tovarasii lui sa moara.

De caldura.

In scurt timp, in casa calul transpira de-i sfaraiau copitele, HarapAlb renuntase deja la galosi, sosetele de lana si prima pereche de izmene, Mbatunga deja rodea la galosii lui HarapAlb, Doua-Kile se uita la documentare cu pinguni imperiali si Marea Glaciatiune, doar Gerila se simtea in largul lui.

Acesta din urma, vazand ca ceilalti mor de caldura, isi lua inima in dinti, dintii si-i baga in gura, (avea proteza) si lepadandu-se de dracu si de deghizarea de mosneag boschetar, ridica o mana spre tavan strigand:

Fie rece, cat de frig, numai vantul sa nu ploua!

Era chiar el, Jairille du Freon (incercati va rog sa pronuntati cu accent frantuzesc), pirtz de Islaz decorat cu ordinul somalez "Iar nanui cava ra" in grad de cavaler, un super-erou care putea sa controleze temperatura.

Gerila aka Jairille du Freon, scoase din buzunarul de la colanti (orice super-erou care se respecta poarta colanti) telecomanda de la aerul conditionat si regla temperatura la 21 de grade Celsius. Cu minus. Cat a mai facut fata centrala termica, a fost bine, insa dimineata, casa era toata un sloi de gheata si toata echipa lui HarapAlb, in frunte cu el, avea promoroaca pe la bot.

HarapAlb, rupandu-si turturii verzi care se formau ca stalactitele la nas, facu un pas in fata si ceru Imparatului Ros, pe fata lui, s-o duca la Imparatul Verde insa acesta refuza, spunand ca-i nu-i lasa sa plece pana nu-i va pune la masa.

Va urma...

Jocurile sunt arta?

Mno, dupa ce am vazut simultorul de Battlefield 3 pe blogul lui Acsel, mi-am zis sa mai arunc o privire la widgeturile care-mi calculeaza fiecare secunda ramasa pana la cele doua momente pe care copilul din mine le asteapta de ceva vreme.
M-am uitat, am inghitit in sec, mai sunt vreo 3 (trei) zile pana cand apare Battlefield 3 si vreo 17 pana se lanseaza Modern Warfare 3.

Si ca sa faca asteptarea si mai grea, nemilosii publisheri ai celor doua jocuri ne trateaza ca pe porumbei, si-au mai aruncat cateva firmituri de informatii ca sa ne tina in priza pana la lansare...

Modern Warfare 3
Nave de lupta in New York, panica la Londra, turnul Eiffel rupt in doua, atacuri in toata Europa, pirati ai aerului  deturnand avioane, si un al treilea razboi mondial pus la cale de un singur om.



Battlefield 3
Militari tinuti prizonieri, generali islamici, avioane, tancuri, portavioane, Homeland Security, bombe nucleare, teroristi din Iran, parasutari, urmariri prin oras si cheia misterului e un soldat intemnitat.



Ceva se schimba. De fapt, ceva a continuat sa evolueze din momentul cand a aparut primul shooter (Wolfenstein 3D, daca va intrebati care era ala) si a devenit mai mult mai mult decat un joc.

Parerea mea este ca MW3 si BF3 se pot caracteriza ca filme interactive.

Detaliile grafice au evoluat atat de mult incat, daca setati trailerele pe rezolutia maxima, o sa para ca va uitati la filmari, la un trailer de block-buster, nu la grafica generata pe computer.
Muzica din aceste jocuri este compusa de oameni care compuneau inainte pentru filme (vezi Hans Zimmer, care-i cunoscut pentru colana sonora a numeroase filme de succes) iar povestea e atat de imersiva incat uiti ca de fapt joci un joc.
Sau nu, poate ca nu uiti, ca trebuie sa fii tampit sa treci prin aceiasi chestie care ca dementii aia care dupa ce s-au uitat la Avatar voiau sa traiasca in Pandora acea lume imaginara.

Nu, esti constient ca e un joc, si totusi iti trezeste reactii la fel ca un film bun. Si sa nu-mi spuneti ca n-ati avut parte de macar un film care sa va atinga la coarda sensibila.

Iti pare rau dupa cei care cu doua misiuni in urma spuneau glume si acum ii vezi cum sunt omorati in fata ochilor tai si esti lasat sa sangerezi si sa arzi.
Simti neputinta, cand dupa explozia unei bombe nucleare, te tarai din elicopter horcaind.
Simti ura cand cel care-l credeai un om integru, se dovedeste a fi un ticalos care a ucis cu buna stiinta sute de oameni.
Simti speranta cand un caracter din joc, caruia i-ai spus sa plece si sa-si salveze fundul, vine inapoi dupa tine sa te salveze sau cand cineva pe care-l credeai mort, il gasesti bine mersi intr-o inchisoare siberiana.

Arta ar trebui sa nasca emotii. Si am o intrebare, jocurile (binenteles, nu toate) sunt arta?

Jur ca nu e poezie

Am murit decapitat de capcane pentru ursi.

Am murit infipt in sulite.

Am murit strivit de un bolovan.

Am murit inecat.

Am murit cazand din copac.

Am murit ucis de paianjeni uriasi.

Am crezut ca mor, dar am fost bagat intr-un cocon.

Am murit cazand in gropi adanci.

Am murit strivit de copaci.

Sau in capcane puse de semeni de ai mei.

M-am aruncat in tepuse de frica unui paianjen.

Am calcat pe cadavre ca sa nu ma inec si le-am aruncat in capcane ca sa nu fiu cel strivit de pietroaie imense.

Am murit cu larve de licurici infipte in cap.

Si. pentru o clipa, am vazut-o pe ea, dar ea nu m-a vazut.

Si am murit iar. Si iar, si iar, si iar.

Si in final, nici nu stiu ce a fost.

Poezie? Nu, doar Limbo.

Intr-un lan de iepuris

Un ornitorinc si o ornitorincă,
Stăteau la un pahar de suc Gastric (fără zahăr),
Într-un lan de iepuriș.
Ca să fie clar pentru toată lumea,
Iepurișul ăsta e o suprafață ca pietrișul,
Stufărișul sau acoperișul,
Numai că în loc de pietre sau stuf,
Predomină cu precadere iepurii.
Și cum se gandeau ei dacă-s mai înrudiți
Cu rațele sau marmotele,
O broască protestă
Cu un scarțâit caracteristic metalului ruginit,
Și pentru ultima dată, cu cheia înfiptă în ea,
Orăcăind sonor ca o sonerie
De telefon mobil Sagem de-acum 5 ani,
Și-astfel a permis deschiderea ferestrelor
Sistemului de operare Ferestre '95.
După cum spunea și numele,
Noul sistem de operare avea cifra octanică 95,
Și promitea performanțe sporite,
Chiar și pentru melci si saprofite
Însă era cu apă în două, ca șprițul,
Că nu degeaba stătea broasca aia pe-acolo...
Ornitorincul scoase din sân
O cutie de pantofi de unde scosese
O cutie de pantofi, iar in interior era
O cutie de pantofi.
In ultima cutie de pantofi, era o punguță cu scârmâz,
Două batoane de smecleu,
O cărămidă dintr-un șemineu,
Si-o babă ce urla "Valeu"!
Toate astea, într-un lan de iepuriș.

Articol înscris la concursul organizat de acsel.

Imagini graitoare din capitala.

N-am mai facut de mult motivational photos, insa recenta mea calatorie la Bucuresti, mi-a mai oferit cateva surse de inspiratie:

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 8

HarapAlb, impreuna cu calul, Gerila si Mbatunga mergeau agale, claxonand toate pitzipoancele care le vedeau pe marginea drumului, pana cand, la coltul unui sens girator, il gasira pe Doua-Kile. Doua-Kile era porecla lui Gigi Ochila, un mosneag chior care statea tot timpul pe la usa si tragea cu ochiu' la vecini la fel de mult pe cat tragea la masea prin carciumi. Si Doua-Kile, cand statea cu ochiul ala bun deschis, nu vedea la doi metri in fata, dar cand il deschidea pe celalalt vedea cate-n luna si-n stele...

Si cum statea el cu ochiul inchis, deodata mi-il vede pe  HarapAlb cu brigada lui, si le iese in cale. HarapAlb si ceilalti cand il vazura pe Doua-Kile, incepura sa se cracaneze de ras, dar acesta le zise:


-Razi tu razi, HarapAlb, dar eu vad HBO, Discovery Science, Taraf, citesc si-n viitor, astea fara decodor , ... sa ma ei cu tine, ca ti-oi fi de folos!

Si HarapAlb incuviinta, si pornira tuscinci, adica toti cinci, cu tot cu cal, spre imparatia imparatului Ros. Si cum mai mergeau ei, dadusera peste Pasari-Lati-Lungila, care manca pasari furioase cu tot cu pene. Dar cum aveau deja un baschetbalist, pe Mbatunga, in echipaj, trecura mai departe...

Si pe unde treceau faceau prapad. HarapAlb si calul pustiau pajistile ca fumau numai troscot, curu' gainii si ciubotica-cucului, Gerila, zis si Je Rila, pe de o parte defrisa padurile ca sa le puna pe foc si sa se incalzeasca, si pe de alta parte, le intoxica, ca se caca pe el de frig.
Mbatunga facea paguba ca rodea si la fructe de mare (arici de mare, scoici, caracatite, etc) dar si fructe de padure (lupi, marmote, veverite, etc) iar Doua-Kile, se uita la orice, pana se jenau si crapau de rusine.

Si asa facura tot drumul pana ajunsesera in ograda Imparatului Ros, care tare se mai minuna de asa alai necuviincios vine sa-i ceara mana mana fetei lui. Si vorba aia, barbatul cere mana fetei cand s-a saturat de-a lui. Si fiind constient de pagubele care le-au facut si recesiunea in care au aruncat impartia cat au traversat-o pana la palat, nu le zise nici da, nici nu, dar ii invita sa ramaie peste noapte, spunand ca dimineata va lua o decizie.

Va urma.

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 7

-Calule, eu sunt de parere sa mergem prin apa...Stiu ca poti sa zbori si-am rezolva doua probleme dintr-un singur foc, nici noi n-am fi in pericol sa ne inecam, nici n-am calca peste nunta furnicilor, dar adevarul este ca...puti. Mirosi ingrozitor, si ti-ar trebui o baie!


Si hop, cei doi se aruncara in apa involburata, apoi iesira cu bine, reimprospatati si mirosind a primavara, cand de-odata, le iesira in cale o furnica zburatoare:

-HarapAlb, pentru ca nu ne-au stricat sindrofia, as vrea sa-ti dau adresa mea de mail, cand vei avea vreodata nevoie de ajutor, da-mi un "share location" si-o sa vin negresit cu toate furnicile mele.


Dupa ce HarapAlb si-a notat adresa, a pornit mai departe calare pe calul lui cand deodata a auzit un bazait. Se uita in stanga, se uita in dreapta, cand colo, de-asupra lui, un roi de alibine zbura in cautare de un stup. Atunci HarapAlb, se dadu jos de pe cal, isi scoase unealta multifunctionala de la brau, scobi un bustean si imediat, albinutele toate intrara in noua casa. Si cum mergea HarapAlb, foarte mandru de fapta buna care o facuse, il ajunse din urma regina albinelor, care-i spuse, printre bazaieli:

-Da-mi contul tau de twitter, cand o sa ai nevoie de ajutor, scrie un tweet care sa contina hashtag-urile #ajutor #reginaalbinelor si #sasugioceapa si imediat, eu cu albinutele mele o sa venim sa te ajutam!


HarapAlb, bucuros din cale-afara, pleca mai departe pana cand ajunse la un boschetar care murea de frig in mijlocul verii, nu de din alta cauza, dar statea intr-un frigider Fram, cu capul in congelator cautand inghetata. Si cum boschetarul era deja o vedeta pe Youtube, HarapAlb il recunoscu de la distanta, si printre hohote de ras isi scoase telefonul sa-l filmeze, dar boschetarul ii striga:

-Razi tu razi, HarapAlb, dar brațî tăeti, chișioari tăieti, copturî galbenî, că.. sa ma ei cu tine, ca ti-oi fi de folos!

Si HarapAlb fu de acord cu sindromul tourrete a lu' Gerila, si mersera mai departe impreuna.
Si tot mergand ei asa ajunsera in Uganda unde setea si foamea merg mana in mana ca wiskey-le cu redbull, si-l intalnira pe Mbatunga, un bastinos lung si desirat, care ajunse sa manance bataie de foame si bause ce bea si Bear Grylss in momentele de criza  si acum se uita plescaind pofticios la calul lui HarapAlb.

HarapAlb ridica din umeri - e criza, de ce sa caut un Flamanzila, Setila si Pasari-lat-lungila cand il pot lua pe Mbatunga, care-i un 3in1classic al erorilor genetice? Si HarapAlb ii facu cu degetul lu Mbatunga pana cel din urma se decise sa mearga in aventura. Adica, ii facu semn cu degetul, sa nu se inteleaga prostii.

Va urma...

Sa sugi o ceapa!

Desi clipurile cu RoBotzi fac furori prin online-ul romanesc, inca ma intalnesc cu persoane care se uita la mine ca broasca la inundatie cand ma adresez cu "Mediocrule" sau ma milogesc (vorba vine) folosind expresia "Te rog dulce ca o savarina!"
Cei de la creativemonkeyz.com se ocupa in general cu tutoriale "digital-art-related" care sunt disponibile gratis. Si cum asta nu le-ar face destula reclama buna, au scos si un serial, numit RoBotzi, care daca nu te face sa te scapi pe tine de ras inseamna ca esti un robot fara inima. V-as pune direct aici episodul meu preferat, dar nu-i primul din sezon, si cred eu c-ar fi frumos sa le luati la rand de pe youtube, nu sa va uitati asa, alandala. In schimb, daca va prinde "microbul" va mai dau o veste buna, tot creativemonkeyz au lansat si un pachet cu sonerii, avataruri si alte nimicuri care o sa ajute pe cei doi roboti de productie romaneasca (MO si F.O.C.A.) sa ne invadeze toate gadgeturile care le folosim. Pachetul e aici.

Dar e sambata seara, si-mi vad si eu de treaba, ca deh, vorba lu' MO:  poate-i tuica, poate-i vin, poate-i pipi de rechin!

Ze end of ze worlds

Atmosfera era incarcata ca un mormant dintr-o poezie bacoviana. Un nor mov inchis, de pitipoanca murdara, se prabuseste peste crestele muntilor din zare iar in copacii dezbracati de o iarna prapadita ciripesc macabru ciorile. Binecuvantarea secolului XX incinge filamente si tuburi pline cu gaz alungand intunericul noptii. O stare de neliniste cuprinse pasarile care falfaira zgomotos in alti copaci cand Ea, imbracata intr-un fuior de fum albastrui se apropie de rascruce. In spatele ei, o hoarda imbracata in zdrente peticite, o hoarda pestrita de Ajutoare chicotea malefic raspandind imprejur mirosul specific mucegaiului. Sumedenie de sobolani, gandaci si miriapode incheiau alaiul grotesc care inainta incet...Ea ingenunche si tinand in mana un medalion inegrit de veacuri incepu sa suiere intr-o limba moarta cuvinte cu putere. In cateva clipe, Ajutoarele incepura sa tipe infricosate si sa-si acopere craniile, si un vant taios incepu sa bata din toate directiile rascolind frunzele jilave. Apoi, isi intoarse orbitele ochilor goale spre Ajutoare si cu o voce mai adanca decat toate cazanele iadului, rosti:
-Sfarsitul a inceput acum. O sa trebuiasca sa-i "culegem" pe toti!
Si pe rand, luminile din case incepura sa capete o culoare sangerie prevestind moartea omenirii.

Nimeni nu stia ca totul a inceput in momentul cand Andreea si-a luat iPhone 5G.

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 6

La cateva zile dupa treaba cu cerbul bling-bling, Verde imparat a organizat un chef monstru, cu 3 feluri de mancare la masa (bors de pui de papagal, pui de papagal cu smantana si papagal fript) si bautura aleasa (wiskey cu cola pentru domni si apa plata cu lamaie pentru domnisoare) plus animatoare aduse de la Budapesta. L-a chemat pe Usher si pe Florin Salam care tocmai iesise din doliu, pentru a incanta urechile oaspetilor si s-a incins bauta sora cu moartea, toate in cinstea nepotului care venise sa preia fraiele imparatiei - Spinul. Si au fost invitati numai oameni care mai de care, imparati si crai, regi si sultani, seici din Dubai, mai marele primar de sector Vanghelie, pe Bote care isi cauta consoarta, mai pe scurt pe toata lumea in afara de bloggeri, ca Verde nu stia el avantajul reclamei online.
Si pentru ca fetele imparatului erau ude (de la atata apa cu lamaie) dupa Harap-Alb, s-au rugat de Spinu sa-l puna pe Harap-Alb sa serveasca la masa...Spinul, care nu stia cum s-o puna de-o combinatie cu fetele imparatului, a acceptat, sperand ca daca le intra in voie o sa aiba si el parte de ceva.
Si cum stateau ei toti la mese, sorbind din borsul de pui de papagal, deodata, o pasarica apare la fereastra si cu glas suav, de Ferentexas, le vorbi mesenilor in timp ce parintii acopereau ochii plini de curiozitate a copiilor prezenti.
-Haoleu mancatzash, radem, glumim, #%*^$, platim dar de fata imparatului Ros habar n-aveti!
Si toti incepura sa discute despre relatiile fetei cu fotbalisti din divizia B, ba chiar unele babele isi scuipau in san povestind despre faptul ca ar fi declarat in presa ca se culca in gura cu fotbalistii mai sus mentionati, etc..
Si Spinul, vazand atata scandal pentru o pasarica obisnuita, zise:
-Am impresia ca voi cresteti boboci de va speriati asa, si, vazandu-l pe Harap-Alb brusc ii veni o idee.
-Harap-Alb, sluga nemernica, sa faci cum stii si cum te-ai descurcat pana acum si sa-mi aduci pe fata imparatului Ros. (Ros in sensul de uzat, fara nici o referire la culoare)
Si Harap-Alb, suparat nevoie mare, se duse direct in grajd, si vorbi cu calul:
-De cate ori a vrut Spinu sa ma prapadeasca, si-am scapat cu bine, dar acu e acu. Dumnezeu e sus si-si face cruce cu limba-n gura cand vede ce trebuie sa indur eu...
Si calul, baiat destept si cu scoala vietii ii necheza vorbe pline de intelepciune seculara care le intelese numai Harap-Alb, si plecara amadoi spre plaiurile pitoresti ale imparatului Ros.
Pe drum, intalnira o nunta de furnici. Si Harap-Alb avea de ales intre a trece peste nunta furnicilor (care s-ar fi soldat cu nenumarate victime in ordinul animal Hymenoptera) si sa treaca prin apa care s-ar fi putut solda cu moartea calului si a lui Harap-Alb, prin stop cardio-respirator datorita apei din plamani.
-Calule, eu sunt de parere sa mergem prin ... Za End!

Va ucide Harap-Alb furnicile sau isi va risca viata prin raul involburat? Va reusi sa o gaseasca pe fata imparatului Ros, si daca da, va scapa oare cu viata? Va scapa o data pentru totdeauna de Spin?!?
Ramaneti aproape...

Va urma...

M-a lovit inspiratia 10

Am scris aceasta mica poezie ca raspuns la o provocare.









Singura, la o rascruce de drumuri inzapezite
Nobletea, singura, statea
Cu un suras topea zapada dimprejur
Nobletea, nu o cunosteam, va jur
Pana m-a intrebat c-o voce de adolescenta
(Nobletea era o inocenta)
Unde-ar putea gasi ceva lumesc
Voia ceva insignifiant, si nu glumesc.
Nobletea m-a frapat prin simplitate
Prin felul ei de-a fi si prin amabilitate
Nobletea se-ntalneste greu in stare naturala
Si mai ales, in rascruci de drum de pe la tara...

Cu dedicatie, pentru Alice.

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 5

Dupa ce a impresionat pe toata lumea cu cantitatea de verdeturi care o aduse din gradina Ursului, Harap-Alb a facut furori printre bucatarese care nu mai erau nevoite sa foloseasca amestecuri de legume mexicane, care erau foarte greu de obtinut, mai ales ca in vremea aia supermarket-urile nu erau inventate...Si cum se bucura Spinul de viata buna de la palatul socrului lui, ca sa-l impresioneze, Verde ii arata Spinului niste pietre scumpe si-l intreba daca mai vazuse astfel de pietre in viata lui ever-ever, astfel:
-Spinule, uite niste pietre scumpe, te intreb, ai mai vazut astfel de pietre in viata ta de cand esti, ever-ever?
Si Spinul, care nu avuse inca ocazia sa-si vada reflexia in cristale Swarosky macar, zise sugrumat de emotie:
-Nu stiu eu d-astea...De unde le ai?
-Il stii pe Cornel? Cerbul din reclama de la Ciucas? Eee..cerbul ala are un var care a fost plecat prin afara, afaceri necurate, alea alea, si acum are o padure pe langa impartia mea, unde traieste o viata de vis, cu iepurasi playboy si toate cele. Si ca un cerb cocalar adevarat ce este, e plin de lanturi, ghiuluri si pietre (ce pietre, ditamai bolvanii) pretioase, care din cand in cand le mai pierde, si cate un nefericit le gaseste si mi le vinde mie care sunt fanul lui, declarat. Si multi au incercat sa-i faca de petrecanie, sa-i ia toate pierce-urile si ghilurile, insa are o privire atat de inteligenta incat te bufneste rasul cand te priveste si nu poti sa mai faci o miscare, si el de nervi ca razi de el degraba te calca in copite.
-Uaaaau! Serios?!?! intreba Spinul vizibil uimit de povestea imparatului Verde.
-Nu, e doar un cerb criminal obisnuit cu blana batuta in pietre scumpe. Restul e can-can.
-Apoi, nu stiu ce oameni fricosi aveti voi pe-aici, dar pun pariu pe (se scobi in buzunare si scoase 2 lei noi) verzisorii astia, ca sluga mea, Harap-Alb, e in stare sa-mi aduca trofeul si pielea cerbului cu tot cu nestemate. Si zicand asta, ii spuse lui Harap-Alb sa faca ce stie el si sa-i aduca cerbul plin de nestemate. Si Harap-Alb, demoralizat foarte tare, si de suparare isi mai aprinse o pipa cu codita soricelului si margarete, visa ca vorbi iar cu calul si calul iar zbura printre nori.
Cand se trezi din visare, era iar in gradina Sfintei Dumineci. Si-ar incepura sa-l cuprinda gandurile negre, si sa-si faca griji cum o sa scape cu viata si din aceasta incercare, cand Sfanta Dumineca iesi la geam si-i facu semn sa intre in casa. Ajuns in casa, baba incerca sa-l faca sa se simta mai bine, sa-i mai revina culoarea in obraji, sa-i puna sangele in miscare, si dupa ce se declara satisfacuta, ii spuse lui Harap-Alb cel mai tare discurs motivational:
-Eu stiu ca Spinul vrea sa-ti prapadesti zilele, si de asta te-a pus sa-i aduci cerbul. E greu dar baba stie mai bine, stiu ca ai vazut multi la Megastar care se faceau de cacao si-i vedea o tara intreaga, stiu ca ai vazut cum englezoiul ala de la American Idol te face prost in fata fara pic de remuscare daca falsezi un pic, dar Cerbul de Aur e altceva si o sa am eu grija de tine, ca sa ai o sansa la trofeu. Daca nu l-a luat Christina Aguilera, atunci ai si tu o sansa!
-Dar babo, nu cerbul ala..
-Taci, lasa ca vorbesc eu cu Horia Moculescu si Monica Anghel si rezolvam tot.
-Sfanta Dumineca, eu nu Cerbul de Aur trebuie sa-l aduc Spinului, ca era simplu, eu cant de cand ma stiu, deci eu cant...insa este un alt cerb criminal care are blana batuta in pietre pretioase.
-Aaa, pai ce n-ai zis asa? Lasa ca te invata baba cum sa-l dai gata! Te duci in padurea cu pricina si sapi o groapa langa izvorul la care vine cerbul sa bea bere. Si cand l-o fura somnul, tu sa iesi repede cu sabia ninja de la tactu', si sa-i tai capul dintr-o singura miscare, dupa care sa te arunci repede in groapa si sa stai acolo pana la apusul soarelui. Capul cerbului nu moare imediat si-o sa incerce sa te priveasca cu ochii lui periculosi si-o sa te strige pe nume dar tu sa nu-i dau satisfactia sa te vada ca te pupa mata rece. Harap-Alb facu tot ce-i spusese Sf. Dumineca si exact cum explicase, capul cerbului proaspat decapitat il striga pe Harap-Alb pe nume:
-Handicapatule, iesi din groapa, macar sa vad si eu cine mi-a facut capatul!
Dar Harap-Alb, care dormea bustean in groapa nu auzea nimic, si ca un vampir, se trezi si iesi din groapa abia tarziu pe inserat, la lumina stelelor jupui pielea cerbului, si dupa ce ajunse la Sf.Dumineca ii multumii asa cum ii placea ei mai tare, apoi porni spre imparatia lui Verde unde-l astepta Spinul.
Desi pe drum, vazand minunatia de bolovan pretios care era lipit de fruntea capului de cerb, toata lumea incerca sa-i ofere cate ceva in schimbul pietrelor, gen:
-fata de sotie si jumate de imparatie
-fata de sotie si toata imparatia
-nevasta si fata de sotii si vreo 2 imparatii
Insa Harap-Alb, ca un tantalau ce era, a zis ca nuuuu, el vrea numaidecat sa mai fie un pic sclav, sa mai suporte un pic mirosul de balegar din grajdul in care locuia, sa mai suporte un pic jignirile Spinului si pericolele in care il baga acesta. Si merse ce merse, pana ajunse intr-un tarziu la curtea imparatului Verde, si-l impresiona pe Verde atat de mult, incat, ii spuse Spinului:
-Eu, pe oameni de isprava ca astia i-as pune la masa cu mine sa impartim fasolele si mamaliga ca fratii. Insa Spinul, nu se pierdu cu firea, si raspunse imparatului:
-Uite d-asta n-ai tu salati la masa, pietre scumpe in visterie si internet prin fibra optica de la RDS...
Si imparatul Verde, nestiind ce-i ala RDS, inghiti in sec, si-si vazu de treaba prin palat...

Va urma...

M-a lovit inspiratia 9

Identity

I used to look at empty spaces
With eyes so shut i did not see
That tears were faling on the faces
That sometimes made me happy, free
I've crushed the hearts of endless souls
That hold my hand into the night
And all the suffering left holes
And broken pieces in my heart
I thought that wearing all that make-up
Will hide the pain I held inside
And in the end i've choosed to break-up
To let-it go, to step aside
Those empty spaces that i've starred
Now have become a part of me
I'll never be again that scarred
'Couse void is my identity

In ultima vreme ma loveste cam des inspiratia asta, o sa fiu tot mov...Daca am gresit vreo ceva, sa ma trageti de maneca, am facut doar rusa si franceza in scoala, engleza am invatat-o de la televizor.

M-a lovit inspiratia 8

Clipe uitate

Ochii tai, in care m-am inmormantat pe mine
Vor fi iar, desi nu-mi doresc, plini de suspine.
Si vocea ta, ce suradea o alta data
Ma va chema, ma va numi "o dragoste uitata".

In brate eu voi strange doar clipa efemera,
Imbratisarea mea va fi doar o himera,
Si trupul tau nu-mi va vorbi-n tacere,
Iar gura, buzele nu vor mai fi de miere.

Pierduti ca doua clipe din ora ce-a trecut
Ne vom vedea pe strada, asa cum ne-am vazut.
Si ai sa vezi iubito ca nu te mai ascult
Ca nu mai suntem "noi", ca ne-am schimbat prea mult.

Mainile ce-o data erau nedespartite
Se vor lipi acum de alti iubiti - iubite
Si vom uita incet de clipele cand zau,
Tu erai a mea si eu eram al tau.

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 4

Intr-o buna zi, cand Spinul cu Verde si cu "verisoarele lui" (vorba vine...) stateau la masa, li se adusera cam pe la vremea desertului, cand toata lumea normala mananca cozonac cu cola si gogosi, niste salati.
-Nepoate, ai mai mancat asa verdeturi pana acu'? zise imparatul catre Spin si Spinul isi dadu seama atunci ca Verde imparat e si vegetarian, mananca numai "bio" tocmai ca sa-si repare ficatul, si desi ar fi preferat o clatita, un ecler, ceva, se chinui sa zambeasca. Vorba ceea:

Doar cu morcovi si salata
N-ai sa vezi aia sculata

Si Verde incepu sa-i povesteasca ca verdeturile nu sunt aduse de la turci ci-s crescute fara ingrasaminte, fara chimicale, nimica artificial, si de asta au gust. Si-i mai spuse ca se gasesc cu mare greutate in gradina Ursului, si cu foarte mare greutate reuseste un padurar din cand in cand sa fure vre-o 2-3 frunze, poate aceste vorbe l-ar fi facut sa manance cu mai bun simt, si ar fi lasat o gura si pentru cele 3 fete, care si asa tineau cura de slabire si manacasera de dimineata numai un mar. Toate 3. Insa el fiind un badaran, incepu sa se laude, cu gura plina:
-Sa moara sluga mea in chinuri daca nu mi-a aduce si mie niste verdeturi d-astea, de-oi pune si la borcan, pe iarna!
-Pai cam asta se si intampla cu cei care sunt prinsi, ori vin cu salata, ori mor in chinuri! zise imparatul uitandu-se chioras la Spinu insa nu apuca sa-l mai faca si tampit, ca Spinul deja ii trimse un buzz lui Harap-Alb si dadu ordin sa aduca salati din gradina Ursului.
Si Harap-Alb se duse in grajd, mai fuma o o papadie si-un musetel, mai vorbi cu calul si visa din nou ca zboara si cand se trezi, isi dudu seama ca era in fata casei Sfintei Dumineci (ce zic casa, era ditamai vila). Nu de alta, dar la poarta era o pancarta pe care scria, cu litere de-o schioapa "Casa de moda Sf. Duminica".
Si baba iesi din casa, isi scutura parul si se transforma la fel ca Claudia Cream in reclama de la LOTO intr-o bruneta eleganta si pana sa-si revina Harap-Alb din uimire incepu sa-i zica:
-In seara asta ramai la mine (Sf.Duminica:facutcuochiu Harap-Alb:guracascata) vezi ca e baie si sus si jos, ai niste oua...in frigider, de la tine am nevoie doar de buruienile care stii si tu ca nu-i bun sa le fumezi!
Si Sf.Duminica, pentru ca pe langa talent la creatii vestimentare mai avea si veleitati de gospodina se apuca sa faca o fiertura pe care o turna mai apoi in fantana din gradina ursului si, ascunsa intr-un tufis, si-l vazu pe Urs, cantand cu voiosie:
Tot ce vreau de la tine,e doar o privire...
Si o prima intalnire,numai lapte si miere
Si o nunta ca-n povesti numai lapre si miere
Si o luna de miere,numai lapte si miere
Si un copil cu ochii tai, numai lapte si miere
Si o casuta draguta tot numai lapte si miere
Si o viata numai lapte si miereeee...
Sf.Duminica, care stia deja preferintele culinare ale ursului, ii facuse o fiertura de lapte, miere si ierburi, pe care o bau ursul cu nesat si in scurt timp il fura somnul si cazu jos ca mort. Si fugi repede acasa la ea, il trezi pe Harap-Alb, ('Mnezau, care frantz ma deranjeaza la ora asta!??!?!?) si-i dadu coordonatele spre gradina ursului, ii povesti cum l-a adormit si-i spuse sa se imbrace in costumul de travestit al tatalui sau si daca cumva ursul isi revine, sa-i arunce blana si sa fuga intr-un suflet inapoi.
Si se duce, gaseste gradina, vede Ursul, strange o sarcina de om prost, si cand sa plece, se trezeste Ursul si dai fugareala dupa Harap-Alb, insa aceasta ii arunca blana de urs si scapa, ca printre urechile acului.
Ajuns la Sf.Duminica, Harap-Alb ii multumi babei metamorfozate, ii saruta mana, piciorul si...juma' de imparatie, ca cuvantul din poveste, ba mai este, ba nu este...

Va urma...

Ca sa mai uiti de criza

Aceasta imagine a fost una dintre cele mai retweetuite creatii de pe deviantArt. http://fav.me/d2ltgos

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 3

Si merg toti patru, Harap Alb cu calul lui destept si Spinu cu calul care nu iesea in evidenta prin nimic, pana cand, prefacandu-se ca ii e sete, Spinu il intreba pe print daca n-are ceva lichid folosindu-se de cuvinte mestesugite si pline de intelesuri ascunse greu de patruns de mintea juvenila a tanarului print:
-Auzi bah, n-ai ceva lichid?
-Pai am o sticluta de Mona, zise printul, oftand cu ochii pierduti in infinit, gandind la asistenta buna la suflet de pe eticheta.
Si Spinul lua sticla de Mona, trase o dusca zdravana, se stramba tot la fata si spuse:
-Asta-i spirt! Aouleu, tu vrei sa ma otravesti, sa orbesc, sa-mi sara retina, sa mor io! si varsa tot continutul intr-o clipa si arunca sticla in niste boscheti, lucru care il regreta imediat, pentru ca printul n-a mai suportat si l-a spurcat si injurat cum n-a mai fost in viata lui cu expresii care nu pot fi reproduse din motive de copyright pentru simplul fapt ca pe acea vreme, nu erau reviste porno, iar o sticla de spirt cu asistenta era cel mai incitant lucru care putea fi luat oriunde. Chiar si la baie. Pentru motive evidente de dezinfectare.
-Lasa printule ca urmeaza sa intalnim pe drum o fantana fara galeata si fara pompa, doar cu o scara care coboara si un capac cu care se poate inchide si santaja o persoana credula.
Si chiar asa s-a intamplat. Si cum statea printul in fantana, Spinul, folosind tehnici avansate de interogare, incerca sa afle numele si prenumele, PIN-ul la card si parola la messenger, si printul, neobisnuit nici macar cu declaratiile la politie, ii spuse tot ce vruse Spinul, ba chiar si marimea la ciorapi, numele a vreo 6 fete usuratice care le stia si modalitatea de jailbreak-uire a iPhone 4G.
Multumit de toate informatiile aflate (mai ales de jailbreak-ul pentru iPhone) Spinul ii spuse printului ca din acel moment, daca nu vrea sa moara, isi va insusi numele de Harap-Alb, va renunta la statutul de print, va ceda banii, armele, scrisoarea de recomandare pentru Verde si contul de Facebook, si-l va trata pe Spinul ca si cum el ar fi adevaratul print.
Si fiecare pe calul lui (mai putin Harap-Alb care mergea mai repede daca mergea pe jos decat pe calul lui), au mers cei doi cale lunga si plictisitoare pana cand au ajuns la curtea imparatului Verde.
Si acolo, ajutat de scrisoarea de recomadare de la tatal lui Harap-Alb, un pasaport fals facut la Chisinau si niste poze cu Spinu puse pe contul de Facebook (deja verificat ca fiind valid) al printului, Spinul reusi sa insele pe Verde imparat, care-l prezenta pe acesta ca fiind adevaratul fiu al tatalui lui care era si fratele lui. (Mda, nici curtenii, si nici fetele lui nu stiau ce vrea sa zica Verde imparat, insa si-au vazut de treaba, punand aceasta exprimare defectuoasa pe boala care se pare ca ii afecta si cugetul) si-l primira cu paine si sare si rachiu de sfecla. Vazand ca minciuna tine, Spinul ii dadu un dos de palma lui Harap-Alb, si-l trimise sa aiba grija de cai, pentru a arata celor 3 fete ecologiste (fetele imparatului Verde, duoh) cat de macho este el, chestie fara succes, pentru ca fetele erau la fel ca Britney Spears in videoclipul Radar adica mai degraba moarte dupa grajdar decat dupa bogatas.

Va urma...

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 2

...Si merg ei ce merg, mai mult pe jos decat calare, pana ajung la o padure. Si la intrarea in padure ii iese in cale printului un pletos cu geaca neagra de piele, bratari cu tinte si lanturi legate de blugi si zice cu tupeu de borfas:
-Eu sunt Spinu. De la spini. Stii tu, cum sunt spinii de salcam. Mda. A fost o neintelegere cu Ion Creanga care era beat cand a scris povestea (se stie ca facea niste petreceri monstru cu Eminescu si altii) astia care au crezut ca "i" e "î" si mai apoi a fost scris cu "â" si a naibii, m-au botezat astia, doar vezi si tu ce podoaba capilara, nici matreata n-am ca folosesc numai Hea...
-Taci mah ca faci reclama! zise printul deja plictisit, Ce vrei?
-Pai sefu, poate ai nevoie de om bun la toate, sa te insoteasca prin padurile astea periculoase, eu cunosc drumurile, plus ca am telefon cu Google Maps si StreetView, deci cu mine nu poti sa te pierzi, zise Spinu, facandu-i cu ochiu'.
-Pai, Maps am si eu, daca aveai iGo sau Garmin, mai ziceam, ca fac cam mult trafic, dar asa n-am trebuinta si chiuind ca un apucat o lua la fuga printre copaci.
Spinu se uita la cal, calul la Spinu si jenat ii spuse pletosului:
-He does that sometimes..apoi nechezand o lua la fuga dupa tanarul print.
Si mai merse calul si printul prin codrul des pana ajunsesera la un codru si mai des unde, Spinu, imbracat cu tricou roz si blugi negri foarte stramti care-i subtiau vocea incepu sa se planga iar la print:
-Am muncit de cand ma stiu, la patroni care nu dadeau banii la timp, nu-mi plateau orele suplimentare, am terminat facultatea la FEAA, sunt in somaj de 8 luni, tva-ul e de 24% (printul isi zise in sinea lui: "La naiba, am ajuns in Romania, tre sa plec repede d-aici!") si chiar sa fii angajat, tot nu mi-ar ajunge de pe o zi pe alta, nu vrei sa ma iei cu tine? Fac curatenie, paza si protectie, scarpin calul, etc, insa Spinul isi dau seama ca vorbeste singur, doar calul era foarte interesat de treaba cu scarpinatul, pentru ca printul era deja plecat.
Si merge printul ce merge, si ajunge la mijloc de codru des, unde n-avea semnal la GPS, iar mana omului nu pusese niciodata piciorul si incepu sa-i para rau dupa cel de-al 2-lea pletos. Vorba ceea, "Fie frigul cat innourat, numai vantul sa nu ploua". Se gandi catva secunde la vorba asta, scapa un WTF?!?! printre dinti, si de-odata ii aparu iar Spinu in cale, in toale de la ZARA si calare pe un cal obisnuit, cum sunt detergenturile obisnuite care iar il lua cu vrajeala pe print:
-Man, daca vrei sa-i dai inainte, mai bine te intorci, ca vezi tu, pe cararea asta sunt numai rahati si mai ca era sa calc si eu in vreo 3 pana acuma, abia am calcat pe langa...Daca ii musai sa mergi pe drumul asta, mai degraba ma iei si pe mine, ca sunt talentat si am valoare. Si iar ii facu cu ochiul printului.
-Sa fiu sincer, tata mi-a zis sa ma feresc de omul ros, si mai ales de Cheloo.
-Mno si ce legatura am eu?
-Dupa cum vad bine, asta e tara pletosilor, si daca tot i-am refuzat pe primii 2 hai ca te i-au pe tine sa-mi fii aproape la bine si la rau, la sanatate si la boala, pana cand moartea ne va desparti.
Calul si cu Spinu se uitara unul la altul, apoi la printul care zambea tamp, apoi iar unul la altul, ridicara din umeri si tusira jenati de comportarea lui, apoi isi cautara de treaba.

Va urma...

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 1

De la bun inceput sa stabilim faptul ca Harap-Alb statea departe, undeva la un capat de lume. A crescut intr-un mediu exclusiv masculin, unde a fost marginalizat si luat in ras de tacsu' (imparat sau rege, oricum un mare jmecher la el in tara) si cei 2 frati mai mari. Mediul de acest tip da nastere la extreme: molai care o sa traiasca toata viata pe spinarea parintilor sau cei indrazneti, care nu accepta banii si faima care decurg din "e baiatu' lu X" si-si croiesc singuri un renume si avere. Tatal lu Harap-Alb avea un frate - Imparatul Verde (ulcer, probleme cu ficatul), care exact ca el, era "crai" undeva la mama dracului, in partea opusa lumii (si drumurile dintre cei 2 erau exact ca in zilele noastre, fara autostrazi, dar cu gropi si alte alea) si avea 3 fete (care e destul de clar cum le facuse, a tot incercat omul sa-i iasa un baiat, insa fara sorti de izbanda, pana s-a lasat balta).
Si pentru ca ban la ban trage, (vezi Legea Atractiei) printilor li s-a oferit oportunitatea sa preia conducerea imparatiei lui Verde, cand acesta i-a trimis lu frate-su o scrisoare prin care cerea unul din baieti, mai bisnitar, mai tupeist.
Binenteles, cel mai mare dintre baieti, si-a pus la punct gear-ul pentru drum, a primit accept-ul de la tacsu si a plecat. Numai ca tacsu era un travestit mai ciudat (se deghiza in animale), plus ca s-a ajutat probabil de o tehnica primitiva de teleportare, a ajuns in fata lu fiisu' si i-a iesit in cale panicandu-i calul fapt care l-a trezit la realitate (pe fiisu', nu pe cal) si l-a facut sa se intoarca din drum inapoi la traiul usor din palat. La fel a facut si ala mijlociu, n-are rost sa va mai povestesc, amarandu-l pe tacsu de i-a facut pe toti fiii lui de cacao, live, inclusiv pe ala mic, desi era nevinovat.
Si asta mai mic, a luat-o emo tare, si mai mai sa-si ia blugi de fete si sa se dea cu negru pe la ochi cand a aparut o baba. Si baba era si tiganca care stia sa citeasca viitorul si sa ceara bani, si-l sfatui pe micul print sa incerce si el sa ajunga la imparatul bolnav de ficat, dar sa-si ia cel mai naspa echipament, cele mai varza arme, si un cal rapciugos, cu motor de 1.9 pe jar. Dupa ce si-a luat milionul si i-a dat sfaturile lu' ala micu, baba i-a dat cu praf de ninja spunandu-i ca poate o sa se mai intalneasca. Daca era dupa mine, ar fi trebuit sa-si ia training Nike din bazar, pistol carpati si un cal care il stiam eu cand eram pustan. Dar n-a fost dupa mine si fiul cel mic si-a luat hainele de mire a lu tacsu, niste sabii ruginite si pline de tetanos si singurul cal din herghelia lu tacsu care s-a incumetat sa manance jar. De 3 ori.
Nu mai zic ca fiul cel mic ii dadea cu etnobotanice si avea vedenii cum ca ar vorbi calul, ca ar fi mai tanar decat era, sau ca poate zbura. Ciudat trip, dar cine stie ce fumase.
Imparatul, cand vazuse calul care il alese fiisu facu misto de el, insa ii dadu si lui permisiunea sa-si incerce, asa ca feciorul cel mic isi puse in rucsac conserve de fasole cu costita, izmene curate si o sticluta de spirt (scopuri medicinale, binenteles), isi lua niste euro si dolarei si pleca la drum. Exact ca la ceilalti frati, i-a aparut defectul de tacsu' imbracat in blana de urs, ca sa-l sperie. Insa calul s-a repezit cu copita zglobie la urs iar fiul cel mic, prinzand curaj, a vrut si el sa dea ursului o perversa ca la Targu Ocna, fara sorti de izbanda, deoarece imparatul deghizat s-a dat singur de gol de frica unei batai sora cu moartea.
Dupa aceasta intamplare, convins de calitatile de mardoi ale fiului cel mic, ii darui pielea de urs, il sfatui sa se fereasca de Cheloo (printul ridica din umeri, oricum nu asculta hip-hop romanesc) si de omul ros (probabil de la bautura sau emotie) apoi saruta de mai multe ori cand pe cal cand pe fiisu' si le ura drum bun la amandoi.

Va continua.