Cum sa prostesti un barbat

Exista parerea ca barbatii sunt foarte usor de prostit de catre femei. Ca tot ce e nevoie sa faca femeia pentru a lua mintile unui barbat e sa desfaca picioarele.
Daca eu mai am pretentia sa deschida si gura, se cheama ca sunt greu de multumit? :D

Apropo, stiu ca va zboara mintea la prostii, asa ca tin sa precizez ca ma refer la capacitatea de a purta o discutie.

Mi-e somn, dar n-am nici un chef

Te trezesti dimineata devreme si blestemi in gand nevoia adanc inradacinata in fiinta ta de somn. Alarma suna, mereu, periodic. Din cand in cand uita sa sune, sau uiti tu ca ar trebui sa te trezesti. Somnul. Cat timp pierdut! Cat de multe ai putea face daca n-ai mai dormi. Si totusi, desi iti urasti acest consumator de timp, amani alarma pentru inca 5 minute, pentru a mai dormi un pic. E ca un drog, e ca un dulce drog de care esti dependent din clipa in care te nasti.
Citeam pe undeva printr-un almanah ca un om are nevoie de un ritm constant de 8h activitate, 8h odihna activa (activitati care nu presupun stres/efort prelungit) si 8h odihna pasiva (somn). Adica, un om isi petrece aproape o treime din viata in pat, in loc sa faca ceva util pentru el sau pentru societate. Timp in care ai putea face bani, timp care l-ai putea petrece cu cei dragi, etc.
Zic si eu asa, dar nu stiu exact ce as face daca n-ar trebui sa-mi pierd noptile dormind desi cred ca mi-as umple eu cu ceva timpul ala.
Pana una alta, visez ca ma bag la somn, ca-i tarziu, si maine iar am treaba. Si sper sa nu fie doar un vis.

Vai, ce pacatos sunt

Sunt botezat crestin-ortodox. Nu de alta, dar nu prea ai cum sa te impotrivesti cand ai mai putin de 5 kile si te baga aia cu japca in lighean. Eu zic ca treaba asta cu botezul ar trebui sa se faca la o varsta mai inaintata, sa fie o alegere personala. Dar asta-i doar parerea mea :) In principiu, m-am ferit pana acum sa scriu vreo ceva cu tenta religioasa, ca de obicei apar discutii destul de aprinse, dar acum cateva zile, o studenta, nu mai stiu din ce motiv, m-a facut pacatos, iar eu i-am raspuns ca nu sunt pacatos, ci agnostic. O sa revin la final cu o explicatie, pentru cei care nu stiti ce inseamna. :)
De spovedit, nu m-am mai spovedit de cand aveam...cred...vreo 8 sau 9 anisori. O fata bisericeasca, care ar avea preaneplacuta ocazie sa-mi citeasca articolul, probabil si-ar imagina ca-s un suflet chinuit, ca nu pot dormi noaptea de grijile care-mi atarna de inima. Total neadevarat. Totusi, ca sa-mi fac o analiza personala la gradul de dezmat, decadere si pacat in care am cazut, am intrat pe www.crestinortodox.ro ca sa citesc o lista cu pacate, sa le bifez. Dupa cum scrie in articol, se pare ca oamenii au proasta tendinta de a uita anumite chestii cand se afla la spovedanie, deci o lista e absolut necesara. (eventual o aplicatie pentru telefon, ca un to-do-list, dar sa fie de fapt un to-not-do-list, eventual cu un grafic care sa-ti arate cat de aproape esti de a ajunge in iad - pacat ca nu stiu sa fac aplicatii pentru Android OS, ca acuma imi bagam picioarele in tot si-o faceam) Dar, sa revenim. Lista are un numar de 193 de pacate, nici mai multe nici mai putine dintre care am selectat urmatoarele:

003. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu. (E mare si Atotputernic, cine-s eu sa fac gat?!?)
022. Am vorbit cu mai multe intelesuri. (Cand zic ochi, oare la ce ma refer? La mancarea din oua sau organ cu care vad? Oups, iar am pacatuit!)
023. Am purtat vorba de colo-colo. (Vai, eu dau retweet-uri. Se pune?)
072. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am imbatat. Am si varsat dupa aceea. (Daca n-am varsat, e ok?)
097. Am curvit. Am preacurvit. (Care-i diferenta?)
117. M-am lacomit la munca. Am muncit peste puteri, incat poate chiar m-am si imbolnavit. (Niciodata!)
175. Am cantat si am ascultat cantece lumesti si sectare. (Nu-i problema, nimanui nu-i place cum cant)

Concluzie de final: Da, sunt pacatos. Daca pana si faptul ca ascult "cantece lumesti' ma arunca in cazanul cu smoala, sunt curios ce-i pregatit pentru violatori si criminali. Ah, inca o chestie, am promis ca revin cu o explicatie: Daca deistii afirma cu tarie ca exista Dumnezeu iar ateistii afirma ca nu, ei bine, un agnostic tot timpul va sustine faptul ca habar n-are!

Toata lumea buna ataca piata mobila

Când blogul meu o să devină o afacere de succes, un rai online pentru pasionatii de telefoane, arme si femei (nu neapărat în ordinea asta) o să vorbesc și eu cu un producator (cel mai probabil HTC) și-o sa-mi scot și eu un telefon branduit „Mack” că observ că-n ultima vreme se poartă treaba asta. Cum ar suna, de exemplu mackPhone?

Daca esti vreun gigant online sau IT&C, trebuie musai sa-ți scoti un telefon chiar dacă n-ai nici o treabă cu telefonia:

• Apple au facut asta cu iPhone și le-a iesit de minune. Mă și mir cum au reusit sa vândă așa numitele smartphones care le lipseau funcții de bază gen trimitere mms, filmare, etc.
• Google au scos și ei Nexus si Nexus S, plus alte zeci de telefoane cu Android încercând sa fie niste „iPhone killere”. Lucru de altfel reușit, era de îndeajuns sa aibă functie de copy-paste. Cu widgets deja le-a dat ceață la toti.
• Mozilla Seabird, deși e doar un concept, arată chiar bine bine. 
• Zilele astea, cei de la HTC, au anunțat că vor lansa 2 telefoane Facebook. Facebook zice că n-au nici o treabă în toată tărășenia asta, dar mă îndoiesc. Amarnic.
• Intel dezvoltă si ei MeeGo, deci n-ar fi de mirare sa scoată un telefon în viitorul apropiat.

Și dacă tot suntem spre finalul articolului să ne lasam mintea să zburde spre un telefon facut sub brandul hi5, plin de sclipici, cu design special pentru cocalari si pitzipoance, sau un telefon alb-albastru, pe care să scrie frumos Twitter, și să aibă sonerii predefinite cu sunete de ciori si pițigoi. Dacă e ciripeala, atunci ciripeala să fie! Ce branduri si-ar mai putea lansa telefoane si ce caracterstici ar avea?

Adio, dar ramanem prieteni?

Orice relatie de amor ghebos care se consumă după o perioadă mai degrabă lungă decât scurtă nu se termină chiar în ziua aia în care se pune/spune stop. Cel puțin, nu se termină pentru amândoi, si de obicei nostalgicul e ăla care a primit papucii. Că deh, preanefericitul mai speră cumva, că dacă aruncă în joc un „Hai sa rămânem amici”, la un moment dat, s-ar putea reveni la starea de fapt de dinainte de despărtire. Si dacă in perioada aia de tranzitie când foștii se mai intalnesc să facă partajul (-Femeie, ăsta-i motanul meu, poți să-mi iei routerul wireless, dar motanul nu ți-l dau!) și despărtirea n-a fost pe motive sexuale, poate se mai lasă si cu un pic de sex, de descărcat energiile negative, de dragul vremurilor trecute, care până la urmă face mai mult rău decât bine. Si se ajunge intr-o semi-pseudo-situatie de friends-with-benefits, pentru ca unul dintre cei doi, numai friend nu vrea sa fie...
Contrar părerii generale, bărbații, pe lângă logică, mai au și sentimente, iar un bărbat care spune „Rămânem prieteni?” (patetic, dar de ințeles, marea majoritate ați trecut prin așa ceva, măcar o dată, recunoașteți) probabil chiar ține la fosta lui partenera. Cu femeile, în schimb, e mai complicat. Că ea poate sa-i duca dorul mârlanului care a sedus-o si abandonat-o, asta fiind o variantă. Sau mai există posibilitatea ca ea să nu aibă nici cea mai mică dorința de a se împăca, sau de a reveni la vechea relație, ci tot ce-și dorește este să aibă la dispozitie, la orice oră din zi și din noapte, un umar pe care să plangă când are nevoie. Am vazut cazuri d-astea si nu-i de glumă.
Statistic vorbind, cu cât o relație a durat mai mult, cu atât scade mai vertiginos posibilitatea ca o prietenie sanatoasă sa existe intre doi foști. La urma urmei, cu câți dintre prietenii voștri buni, dar buni zic, v-ați pus în aplicare fanteziile sexuale? Deci, până la urmă, rămânem prieteni?
Eu nu zic să vă dați in cap când vă vedeți, dar nici prieteni n-o să reusiti să fiți. Ideea e să treci mai departe, că baieți si fete sunt gârla, nu sa suferi după ceva ce nu există si nici nu mai poate exista...

Ah, și încă o chestie:
Bulă intră în camera lu’ bunică-sa și-o surprinde uitindu-se la un film porno.
Ce faci bunico, te uiți la filme porno? Ai înnebunit?
Da maică, mă uit și io la filmu’ ăsta, vreau să văd dacă după tot ce i-a facut o cere de nevastă la final.

Tu iti gadili telefonul?

O prietena imi povestea acu' cateva zile ca unul dintre prietenii ei, posesor de iPhone, incercand sa se uite la niste poze pe telefonul ei (un Nokia, serie N, nu stiu exact de care ca toate-s la fel, ce-i important e ca nu avea touchscreen) a inceput sa dea cu degetul pe ecran exact ca si cum ar fi facut pe iPhone. Am ras de m-am cac tavalit pe jos. Asta pana cand mi s-a intamplat si mie o chestie. Dupa cum spuneam si in articolul despre telefoanele mele, Samsung Galaxy Spica nu-i primul meu telefon cu screentouch. Am mai avut un P800 si un P990 de la SonyEricsson. Si astea doua au touchscreen rezistiv, nu capacitiv, si reactioneaza mai bine la stylus decat la buricele degetelor. De P800 nu pot spune ca m-am bucurat prea mult, insa P990 l-am avut vreo 3 ani, timp in care m-am invatat cu modul lui de utilizare, de eram in stare sa editez apn-uri in somn. De curand, un alt prieten, a venit la mine cu un SonyEricsson M600 - nu toate functiile de pe P990, dar acelasi tip de soft, acelasi tip de ecran touchscreen rezistiv. Si eu, ca un copac ce sunt, in loc sa-mi folosesc unghiile pentru a intra in meniuri si a deschide aplicatii (asa cum obisnuiam sa fac cand mi-era lene sa scot stylusul), eu imi intindeam degetele pe ecranul bietului telefon de parca ar fi fost vreun iPhone sau Android. M-am oprit, mi-am dat (mental) doua palme sa-mi revin si mi-am continuat treaba.
E o chestie faina lipsa asta de butoane, sa tragi de o poza ca de o guma si ea sa se mareasca, sa frunzaresti printre albume exact ca si cum ai face cu un almanah, sa dai click direct unde vrei fara sa trebuiasca sa sari din link in link pana ajungi la cel dorit...
Nu stiu ce m-as mai face daca ar trebui sa ma intorc la un telefon clasic, cu butoane, unde sa nu mai aiba nici un efect daca pun mana. Mie imi place sa pun mana, si...cred ca as intra in sevraj :)) Voi nu?
Ah, era sa uit! Ecranele astea, nu se gadila?

Schimbarea mediului, un stres chiar daca nu mi-am dat seama

- Ce faci dom`le-n toiul noptii? il suna vecinul de la parter pe Bula. Iti scartaie mobila de nu pot sa dorm deloc!
- Ma mut, dom`le, ma mut! A doua zi, Bula isi cere scuze pentru deranj. Vecinul le accepta si-l intreaba pe Bula de unde vine.
- De la marmacie, domnule, de la marmacie!
 
Ziceam în articolul ăsta, despre faptul că eu, în sinea mea mă cred destul de adaptabil încât să mă simt la fel de bine într-un club plin de lume și, la fel de bine, singurel bing-bang, pe o pajiște alpină din Carpați.
Credeam că mutatul, sau schimbarea de locație (la vârsta care o am acum) pentru o perioadă scurtă de timp nu mă afectează cu nimic, până când am incercat sa scriu pe blog din locații diferite de cele două locuri care le numeam casă. Că acum sunt vreo 3.
De exemplu, când ajung acasă la țară, e imposibil să nu trântesc vreun articol, două, trei...uneori chiar într-o singură seară. După ce am trecut de stresul mutatului in casă nouă, am reușit să scriu, în noua locație, printre zeci de trei-în-unu, cu aceiași frecvență ca mai inainte. Dar, dacă mă duc in altă parte, cum fac de exemplu când plec în cantonament, îmi trebuie macar câteva zile ca sa pot scrie ceva chiar dacă subiecte am gârla. Și asta nu-i bine, că imediat ce nu mai scriu nimic, pierd din vizitatori.
Sper totuși, că anxietatea asta, e corijabilă. La fel cum a fost cu somnul. Când eram mai tânăr, nu puteam deloc să mă odihnesc în alte locuri decât patul meu. Da, reușeam să adorm, dar nu reușeam să mă si odihnesc corespunzator. Acum, deși consider somnul o imensă pierdere de timp, mă odihnesc în orice pozitie, în orice configurație, în orice locație. Numai eu știu (bine, ca să fiu sincer, mai știu și alții, dar nu-i cazul să afle toată lumea) pe unde mi-am odihnit ochii. Lista e uriașa si cuprinde unele locatii foarte interesante.

Chiar, voi dormiți peste tot? Care a fost cel mai ciudat loc in care v-a furat somnul?

Statistic vorbind, macku.net e pe val

Mi-e greu să scriu când nu sunt în mediul meu natural. Și acum clar nu sunt în mediul meu natural, desi colectivul care ma inconjoară e foarte agreabil, patul e destul de moale si timpul care îl am la dispozitie mi-ar ajunge pentru a scrie o mica nuvelă. Totuși anxietatea nu mă oprește să mă laud. Chiar dacă Google vrea ca webmasterii să nu se mai bazeze atât de mult pe indicatorul numit PageRank, eu mă pot mândri ca într-un an (îl am de 2 ani, dar primul an e aproape insignifiant datorită lipsei de continut coerent, implicării, etc) de când investesc timp în acest blog, am crescut from zero to hero. Mai exact, de la pagerank 0, la pagerank 2.
Probabil fac ceva bine...

E timpul pentru diacritice

Asa cum este un timp pentru alergat dupa fluturi, apoi, mai tarziu, un timp propice pentru tras fetele de codite, apare in viata unui blogger care scrie de pe tastaturi qwerty normale de cand se stie si uraste Windows-ul in limba romana cu toata revocarea si reimprospatarea dumnezeului lui , cum spuneam, vine o vreme cand vrea sa scrie cu diacritice. Adica nu vine mai vine, ca deja a venit. Pentru Romania. Pentru Profesionalism. Ca sa pot sa scriu si eu cuvine pline de culoare ca evăr fara sa trebuiasca sa fur diacriticele cu "copy-paste" de la articolele altora, mai seriosi. Si, cu gandul la @lauriciu_taz care o sa inceapa sa saliveze brusc cand va citi aceste randuri sperand ca o sa invat eu sa scriu si-o sa-i redactez lucrarea de licenta (lucru de care ma indoiesc fara urma de indoiala), intru in Control Panel apoi Clock, Language and Region dau pe Change keyboard and imput methods si aflu cu stupoare ca am nu una, nu doua, ci chiar trei tipuri de tastaturi: Legacy, Programmers si Standard. De parca nu era si asa destul de dificila decizia...

• Prima, Legacy, imi schimba pozitia la cratima, de langa zero, in locul slash-ului, witch is not ok, ca daca la slash pot sa renunt, cratima e musai sa stea unde a lasat-o Dumnezeu si Christopher Sholes.
• Cea de-a doua, Programmers, nu-i vad utilitatea in situatia mea, ca-i lipsesc exact atributele care imi trebuie mie, recte - diacriticele.
• Cea de-a 3-a, pare cea mai ok si o s-o folosesc de-acum inainte ca are slash-ul si cratima la locul lor. Nu stiu ce-o sa ma fac de apostrof, doua puncte, dar ma descurc eu, cu language bar-ul.

Apropo, să nu credeți că, gata, s-a terminat șmecheria, și n-o să mai scriu evăr-evăr decât cu diacritice. Nu, vreau ca trecerea asta să fie una cât mai lină...

Un serviciu care se plateste numai in Romania

Cand eram mai mic si necopt la mine, vedeam in cate un film d-asta american faze de genul: Tanar si rebel, stand la ocazie la marginea unei drum (inexplicabil de lung, drept si fara-de-gauri pentru un roman) care traverseaza un desert american. Se mai intamplau niste chestii, apoi, ajuns la destinatie, tanarul se da jos spunand doar un "Multumesc!"  Fara sa plateasca. Oare scena in care tanarul se scobeste prin buzunare dupa 10 dolari o fi cazut la montaj? Apare in varianta uncut a filmului? Okay, deja aberez...

Treaba asta cu banii pentru ocazie se pare ca are specific national, ca Dracula, sau datul beep-urilor (eventual de pe Cosmote, ca fie treaba facuta calumea) pentru ca la americani de exemplu, activitatea asta se cheama hitchhiking, si se considera chiar o jignire daca oferi bani la finalul calatoriei. Foarte rar gasesc pe cineva care atunci cand ii ofer bani, imi zice ca m-a luat pentru conversatie, sa mai treaca timpul, si-mi spune sa-mi iau de banii aia bere, prezervative sau sa achit nota unei domnisoare. Cand o scot pe eventuala domnisoara la o cafenea, binenteles.
N-am masina insa am nevoie mai tot timpul sa ma deplasez si mai apelez uneori la ocazie, nu pentru ca as merge mai ieftin (platesc la final, cam aceiasi suma care ar trebui s-o dau la autobuz/maxitaxi) ci pentru conditiile mai bune: nu stau inghesuit (sau mai rau, in picioare, pe motiv ca nu merg de exemplu toata cursa Iasi-Bacau, si opresc undeva pe la mijloc), nu trebuie sa suport aromele imbatatoare a altor 20 de persoane care se intorc acasa dupa o zi de serviciu, etc. Si cand conditiile sunt bune, si pe fundal se aude un radio cu muzica draguta dau banii fara regrete, ba chiar trantesc si un "Drum bun si sanatate!" cand cobor.
Treaba se schimba insa cu rechinii care patruleaza in cautare de potentiale victime. Si cand zic victime, ma refer la autostopisti. Si cand zic rechini, ma refer la soferii dornici de imbogatire rapida care isi folosesc masina personala pentru transport ilegal de persoane. Da, e ilegal. Daca dati banii de buna voie, fara ca soferul sa fi schitat vreun gest, atunci e in regula, dar daca va cere el, deja este ilegal. Si macar daca ar fi cu bun simt, dar in conditiile in care inghesuie 4 babe si 3 liceeni intr-o Dacia 1310 care tăt o mâncă jermii, are si tarif domnule (de multe ori, mai mare ca tarifele practicate de transportatorii legali), care nu-i afisat decat in mintea lui creata, si il face cunoscut abia dupa ce a iesit binisor din oras si nu prea iti mai convine sa te mai dai jos si sa-ti incerci din nou, norocul. Si treaba asta cu banii de ocazie ar trebui amintita si reamintita de catre agentiile de turism ori de cate ori trebuie ca sa nu aiba strainezii vreun soc cultural.
Apropo, cea mai buna metoda de calatorii cu masini de ocazie fara sa cheltui multi bani, daca esti baiat, e s-o faci cu impreuna cu o fata. Sa calatoresti adica. Mno, iar va ganditi la prostii...

Airsoftul e un sport scump?

Vorbeam zilele astea cu un coleg despre ultima mea achizitie in materie de echipament, si mi-a spus ca airsoftul e un sport scump. Si-acum stau si ma intreb, oare asa o fi? Ia sa fac o lista cu echipamentul si preturile aferente:

• Sapca ACU - Cadou
• Shemag - luat cu japca de la suvenirurile lu' fratemiu
• Tricou ACU - 30 lei
• Veston ACU + pantalon ACU + bluza UnderArmour, totul la 200 lei (practic moka, avand in vedere ca uniforma e real-shit si numai o bluza costa vreo 48 de coco)
• Desert Boots - Cadou
• Manusi de neopren - 50 lei, dar le folosesc si la alte activitati, deci isi merita banii cu varf si indesat.
• Vesta tactica ACU - 150 lei
• Toc picior ACU - 60 lei
• Ochelari balistici - Cadou
• Replica de H&K USP Tactical - 450 lei (plus vreo 3 piese schimbate de-a lungul timpului, costand vreo 80 lei)
• Replica  de H&K G36c 470 lei, plus diferite "imbunatatiri" gen Eotech, silancer, custom camo, schimbat baterie si guma de hop-up, 3 incarcatoare, etc...inca vreo 400 lei
• bile si gaz - in medie vreo 30 lei pe luna...

Daca stai sa le aduni pe toate...e vorba de o gramada de bani, care daca i-as fi adunat din toamna lui 2009 (cand m-am apucat de airsoft) si pana acum, as fi avut destui bani sa... Sa ce? Sa ma insor? :)) Sa-mi fac casa? Sa-mi iau mobila? Sa-mi iau masina? Nu, n-as fi reusit sa fac nimic din toate astea.
Un coleg de serviciu si-a rugat sora sa-i cumpere o pereche de schiuri de fond (care au costat 550 euro). Mai stiu pe cineva care a cheltuit o gramada de bani (mai mult de 1500 de lei) pe scule de pescuit. Mai stiu pe cineva care colectioneaza vechituri, si cand se face cate un targ d-asta, cheltuie cate 1000 de lei intr-o singura zi.
Mai am colegi, casatoriti, cu copii care imi spun ca nu am pe ce sa dau banii. E clar ca atunci cand o sa am vre-un pusti, banii mei o sa se duca pe "penparshi" si Milupa Milumil si nu pe echipament de airsoft, dar pana atunci, de ce sa nu-mi satisfac hobbyurile?

Daca nu imi luam tot echipamentul asta, (care si asa au fost o investitie trepatata, n-am prea simtit gauri in buget) cheltuiam banii pe alte prostii. Pe tigari de exemplu. Si tigarile vi se par o investitie desteapta?!?

WTF Of The Day 4

Atentie minori: versuri explicite. Daca nu cunoasteti limba engleza, enjoy ca piesele suna foarte fain...daca intelegeti, enjoy si mai tare :) All made of pure awesomeness!

Ze end of ze worlds

Atmosfera era incarcata ca un mormant dintr-o poezie bacoviana. Un nor mov inchis, de pitipoanca murdara, se prabuseste peste crestele muntilor din zare iar in copacii dezbracati de o iarna prapadita ciripesc macabru ciorile. Binecuvantarea secolului XX incinge filamente si tuburi pline cu gaz alungand intunericul noptii. O stare de neliniste cuprinse pasarile care falfaira zgomotos in alti copaci cand Ea, imbracata intr-un fuior de fum albastrui se apropie de rascruce. In spatele ei, o hoarda imbracata in zdrente peticite, o hoarda pestrita de Ajutoare chicotea malefic raspandind imprejur mirosul specific mucegaiului. Sumedenie de sobolani, gandaci si miriapode incheiau alaiul grotesc care inainta incet...Ea ingenunche si tinand in mana un medalion inegrit de veacuri incepu sa suiere intr-o limba moarta cuvinte cu putere. In cateva clipe, Ajutoarele incepura sa tipe infricosate si sa-si acopere craniile, si un vant taios incepu sa bata din toate directiile rascolind frunzele jilave. Apoi, isi intoarse orbitele ochilor goale spre Ajutoare si cu o voce mai adanca decat toate cazanele iadului, rosti:
-Sfarsitul a inceput acum. O sa trebuiasca sa-i "culegem" pe toti!
Si pe rand, luminile din case incepura sa capete o culoare sangerie prevestind moartea omenirii.

Nimeni nu stia ca totul a inceput in momentul cand Andreea si-a luat iPhone 5G.

Intrebari, in lipsa de altceva

Azi, intru pe Reader, sa vad ce mai scrie lumea si observ ca in afara de cativa bloggeri care scriu de-i ia naiba, no matter what, a fost destul de multa liniste, majoritatea pornind si raspunzand la lepse (am cautat pluralul pe google, ca sa fiu sigur ca nu scriu prostii). Azi n-am inspiratie (am avut cateva idei dar le-am pierdut prin bucatarie) si nici chef de vre-o leapsa, in schimb, o sa va propun sa raspundeti la cateva intrebari, care mai de care mai complicate. Ca o lucrare de control. Numai ca fara note.

1. In ce an o sa decida chinezii sa invadeze Rusia, eventual toata Europa?
2. De ce ai refuza sa primesti un iPhone moka?
3. Ce vrea sa zica o fata cand spune "Vreau sa ramanem prieteni. Dar chiar vreau sa ramanem prieteni!"?
4. De ce nu-ti faci cont pe Twitter?
5. Care a fost ultimul joc care l-ai jucat?
6. Ce raspundeai cand erai mic la intrebarea "Ce-o sa te faci cand o sa fii mare?"
7. Daca azi sunt 0 grade si maine de 2 ori mai frig atunci cat de frig va fi maine?
8 De ce 1+1=10?
9. Esti pus in situatia de a salva 2 milioane de oameni omorand printr-o apasare de buton altii 100. Daca nu ei nici o decizie, mor toti. Ce faci?
10. Adam si Eva aveau buric?
11. Merge treaba?
12. O sa mai fie iarna sau deja am intrat in primavara?
13. Ce preferati: sex pe bani sau pe nisip?
14. Ce vrei sa citesti pe blogul meu?

Minti odihnite

Saptamana asta in timp ce veneam de la serviciu, un bun prieten si coleg a vrut sa-mi arate ceva pe o straduta din orasul celor 7 coline. Am ajuns in fata unei vile, care m-a impresionat cu firma afisata deasupra usii de la intrare: Deci, dupa cum se vede si in imagine - Bungalăw Splendid. Ca nu cumva turistii nevorbitori de limba engleza sa sufere de vreo fractura de limba incercand sa pronunte acest cuvant foarte complicat. Sunt curios daca au facut-o dinadins sau acest banner e rezultatul vreunei minti prea odihnite. Ok, hai sa trecem peste.

Ma duc in Piatra Neamt, si dau peste alta idiotenie. Toata lumea a auzit de licee economice, nu? Desi daca stai sa te gandesti mai bine si sa analizezi adjectivul economic pus langa substantivul liceu, incepi sa te gandesti la ce fac astia economie...O fi vorba de creta?!? Sau hartie? Oricum, licee economice sunt peste tot dar cand dai peste un liceu comercial, la ce va duce gandul? Nu, nu glumesc, primul liceu comercial din Romania care l-am vazut ever este cel din Piatra Neamt. Dovada aici:

Aveam o tara plina de minti odihnite, majoritatea in pozitii cheie...

Ce ti-e si cu inspiratia asta

Zilele trecute vorbeam pe mess cu Roxana de pe lost inside my dream si m-a rugat s-o scuz cateva minute, pe motiv care are de scris un articol, si-si pierde inspiratia. Si-am inteles-o perfect, stiu si eu ce insemana flow-ul care te loveste uneori, cand cuvintele parca se scriu singure, mai ales ca eu mai dispun si de o proasta memorie de scurta durata si daca ma iau cu altceva trebuie sa fac un pic de efort pana reusesc sa-mi aduc aminte. Si ce-i mai naspa, ca dupa ce mi-am adus aminte despre ce voiam sa scriu, parca ideile nu prea se mai ciocnesc, subiectul e deja consumat in capul meu, fara sa lase vre-o urma aici. Si, uite-asa va treziti ca n-aveti ce citi.
Si asta e chiar naspa, tinand cont de faptul ca am o viata destul de liniara, sau, ma rog, cu o curba sinusoidala aproape perfecta, fara evenimente care sa ma scoata din cotidian. Nu-s implicat in cine stie ce proiecte mirifice despre care sa scriu, iar alte chestii care mi se intampla nu au ce cauta pe blog. Sunt zile cand imi vin idei una dupa alta, si cand incep sa le sortez imi dau seama ca numai una/doua merita transpuse in randuri si mai sunt zile cand tot ce fac e sa vad cati vizitatori am avut, sau, mai rau, simt ca am ceva de zis, simt ca trebuie sa scriu ceva, insa habar n-am ce. Probabil daca as duce o viata mai agitata as avea de scris mai multe chestii interesante, nu ca acum, insa sincer sa fiu, aproape ma complac in situatia asta. And this is not good. Am nevoie de o muza. Se ofera careva?

Despre Galaxy Spica si diferitele versiuni de Android OS

Acum, ca m-am decis sa scriu articolul asta, stiu ca o sa plicitisesc vreo 80% din cititorii mei care se asteapta sa scriu articole de succes ca episoadele de Harap-Alb insa m-am decis sa-i raspund lui whiteboy care mi-a pus o intrebare aici, printr-un articol, nu printr-un comentariu.

Telefonul care il am acum este un Samsung Galaxy Spica i5700 si de cand l-am luat din Orange Shop, i-am instalat mai multe versiuni de Android OS. Niciodata nu m-a tentat sa vad cat ma tine bateria sau cat de multa memorie libera am dupa boot. Telefonul asta nu-i de teste, e telefonul cu care vorbesc, trimit mesaje, verific mailul, stau conectat la Facebook si Twitter, ma uit la Youtube cand prind vre-o retea wlan neparolata sau ascult muzica. Cu alte cuvinte nu mi-am permis in nici o zi sa renunt la anumite functii, doar ca sa-mi fac o idee cat de performant este telefonul meu.
El a venit initial cu 1.6 Donut, cu homescreen custom de la Orange. Din cate imi aduc aminte, bateria tinea un pic mai mult ca acum, insa nu aparuse winamp pentru android, aplicatia de Twitter nu mergea decat pe 2.1, email-uri de pe contul de Gmail primeam foarte rar (nu ca acum) iar de vorbit la telefon nu prea mai vorbeam ca tocmai ma despartisem de prietena. Nici nu descoperisem ce aplicatii imi doresc pe telefon, era in mare parte un sistem de operare curat, fara consumatori in plus. Deci, o groaza de motive subiective sa ma tina fara probleme cate 2 zile, la stilul cum il foloseam eu. De memorie, ce sa zic, imi aduc aminte ca daca ii dadeam kill task din ATK ramaneam cu 40-50 de mega free. Nu era mult, dar rula fin, chiar si atunci.
Apoi, am reusit si mi-am pus versiunea 2.1 Eclair, de fapt mai multe versiuni, si de la care am inceput eu sa folosesc telefonul la maxim. Sincronizare la fiecare 5 minute cu Facebook, 2 conturi de Gmail, un cont de Twitter,Gtalk care ruleaza tot timpul, YahooMessenger din cand in cand, multe servicii care ruleaza in fundal, Beautifull Widgets, CallTrack, etc, toate consumatoare de curent. Wlan si GPS pornit, am inceput sa vorbesc mai mult la telefon, sa ascult mai multa muzica. Bateria ma tinea cam o zi jumatate sau o chiar numai o zi...Memorie, in functie de rom-urile care i le-am pus, variau intre 30 si 60 mega dupa un kill din ATK.
Zilele trecute mi-am pus 2.2 Froyo. Se misca foarte bine, il folosesc la fel de mult ca atunci cand rula Eclair si bateria ma tine cam o zi jumatate. Memorie libera dupa un kill? 78-80 de mega free. Mai mult decat bine.

In principiu, eu plec pe ideea ca daca vrei sa te tina bateria, iti ei un Nokia 1XXX sau 2XXX (Eu mi-as lua orice altceva decat Nokia, dar asta-i doar alegerea mea) si as sti una si buna: "Bah, il mai pun la incarcat peste o saptamana..." Daca iti iei totusi un smartphone cu Android e pacat sa tragi de baterie si sa nu te bucuri de toate facilitatile care le ofera. La voi ce conteaza, autonomia sau ce stie sa faca?

Sursa imaginii: DeviantArt 

Off, nu mai pot sa ma afisez cu pozitia mea in Zelist

Anul trecut, (cand inca nu aveam domeniu propriu) am dat si eu peste Zelist, mi-am pus si eu ca tot bloggerul roman, un widget d-ala care sa arate ce blogger de succes sunt eu.
Binenteles, afisa ceva de genul "Mai tare ca 85% din bloggeri" ceea ce inseamna ca sunt un pic mai bun ca aia care si-au facut blog, au 3 postari, si alea cu filmulete de pe Youtube sau imagini amuzante, deci nu prea aveam cu ce sa ma laud. Totusi, widgetul care mi-l alesem era cu fredo si pidjin, si-mi placea. Faza naspa e ca dupa ce mi-am luat domeniul, ala vechi nu se mai afiseaza, iar cel nou, dupa ce mi-am introdus din nou adresa blogului, nu-mi ia articolele (imi arata new entry de vreo 3 saptamani), si asta din cauza ca adresa macku.net fara www in fata nu-mi merge.
Si ca sa ma apuc iar de umblat la domeniu cu cname records si alte alea, chiar nu am nici un chef.

Adio zelist, cu widgetul tau fain si cu prostia de "hai sa taiem www-ul din url-ul blogului tau, ca sa fim noi smecheri!"

Cum te simti dupa un Poke?

Intru si eu ca tot omul pe Facebook, mai citesc un mesaj, ma mai uit la notificari cine mi-a mai comentat pozele, treburi d-astea. Si observ o Ioana, care nu am felicitat-o ieri, din motive de cacao, si intru imediat pe profilul ei, imi indrept cursorul la mouse spre Send a message. Si imediat langa e butonul de Poke. Si ma uit la ala de Send a message, apoi la cel de Poke, si ma mananca degetele foarte tare sa dau Poke. Stiti, o dorinta aproape la fel de mare ca la butoanele alea pe care scrie "Don't press!!!" Si-i dau, ca eu cand am, dau la toata lumea.
Si-acum, stau si ma intreb, ce naiba face poke? Cum te simti dupa ce primesti un poke? Oare am facut bine ca i-am dat poke? E o chestie prea personala poke-ul asta avand in vedere ca suntem doar prieteni? E ca un fel de cot in coaste sau mai mult ca o piscatura? Sau un sut prietenesc in fund? Sau e un fel de palma virtuala la fund, ca e persoana la care i-am dat e o ea, si faza nu-i ghei.

Serios vorbind, in seara asta am dat primul meu poke pe Facebook. Yay! O explicatie pentru poke gasiti aici, am citit si eu, dar tot imi doream sa aberez pe tema asta. Si pana la urma, i-am trimis si un mesaj sarbatoritei. Pam-pam!

Voi dati poke-uri? Si daca da, de ce naiba?

Despre relatii, sex si chinezi, pe scurt

O fata/femeie este invatata de societate, prieteni, familie inca de mica ca nu atunci cand e interesata de o persoana de sex opus sa nu isi arate atractia "pe fata", sa nu cumva sa-si exprime de la inceput, de cand i se pune ei pata, dorinta de a fi cu cineva. Are voie doar sa lanseze niste semnale subtile, cat mai subtile, si sa astepte feedback-ul norocosului. Desi si-ar trage-o din prima seara, se fereste sa faca acest lucru, pentru a nu cadea intr-o lumina proasta. Desigur, mai sunt si exceptii, dar nu scriu despre aceste exceptii acum.
Pe de alta parte, barbatii nu trebuie nici ei sa se arate prea interesati, pentru ca o exprimare prea rapida a dorintelor (sexuale sau nu) si afisarea unui "crush" pentru o femeie le scade din atractivitatea de posibil partener. Nu stiu unde citeam, mai de mult, un sfat despre cand e momentul propice sa-i spui unei femei ca o iubesti, iar mai in gluma mai in serios, autorul articolului dadea exemplu o scena din StarWars: Han Solo (Harrison Ford, cand era mai tanar) e pe cale sa fie "inghetat" si printesa Leia, cu lacrimi in ochi, ii striga ceva de genu' "Han, I love you" Raspunsul lui (desi nutrea aceleasi profunde sentimente) este absolut epic: "Yeah, I know!".
Ajungi sa te si miri ca lumea se mai cupleaza si mai face si sex, pe deasupra. Tot procesul asta de curtare e un joc de-a soarecele si pisica, unde fiecare se da care mai de care mai inaccesibil, mai neinteresat cand de fapt situatia este exact invers.
Si toate astea se intampla nu neapart pentru ca ar fi in firea omeneasca, ci din cauza societatii. Si cu cat creste gradul de cultura, cu atat devine mai complicat procesul. Nu v-ati intreabat niciodata de ce chinezii si indienii sunt printre cele mai numeroase popoare? E simplu - nivelul redus de cultura implica mult mai putine obiceiuri de curtare, iar asta duce la mai multe relatii, la mai mult sex. Ce, n-am dreptate?

Habar nu ai de ce esti in stare! Ceva care sa-ti ridice...moralul

Cum sa fii politicos in social networking

Prin iulie, am decis sa renunt pe acest blog la necesitatea de a avea un cont pentru a scrie un comentariu, si la capcha. Si intr-un articol din aceiasi perioada imi exprimam rugamintea de a folosi PENULTIMA optiune, cea cu Nume/Adresa url. Am crezut ca voi fi inteles, insa comentarii anonime au continuat sa apara. Apoi, am facut in asa fel incat sa scrie deasupra casutei de introducere comentariu, indemnul urmator:

Pentru a comenta folositi va rog PENULTIMA optiune, cea cu Nume/Adresa url. Daca mai vad comentarii semnate Anonim in care nu ma injurati ma crizez :) Multumesc pentru intelegere.

Nimic nu s-a schimbat. Inca mai primesc comentarii anonime.

Chiar este asa de greu sa fii politicos in social networking? Adica, daca in real-life, cand te intalnesti cu o persoana faci cunostinta politicos, de ce n-ai face-o si pe internet? Pot sa inteleg oarecum nevoia de a injura sub protectia anonimatului, dar nu inteleg de ce te ascunzi cand iti exprimi un simplu punct de vedere. Mi-ar placea ca sa stiu cat de cat cu cine stau de vorba. Si asta e doar un aspect.
Faptul ca scrii intr-o limba romana e de apreciat. Pentru o persoana ascunsa de un nume, faptul ca stii sa te exprimi coerent si fara prostii de prescurtari de pe vremea cand mIRC-ul inca era la putere te prezinta intr-o lumina pozitiva in ochii mei. Adica, hai sa fim seriosi, pe Twitter esti limitat la 140 de caractere si nu vezi pe nimeni cu "k" in loc de "ca".
Toate astea sunt un minim acceptat. Ai putea sa faci mai mult pentru a fi politicos pe internet? Si daca da, ce?

Android 2.2 pe Galaxy Spica, o frumusete

Initial, dupa ce mi-am pus o versiune stabila de Android 2.1 pe al meu Galaxy Spica am zis ca nu ma mai joc cu mod-uri si alte versiuni de sisteme de operare insa dupa ce mi-am instalat applanet si mi-am facut update la unele chestii la care n-ar fi trebuit, telefonul a inceput sa dea usor semne de oboseala. Si daca tot ma gandeam la un reinstall, de ce sa nu testez Android 2.2?
I-am facut iar root, dupa care am descarcat CM-6.1.1-Spica-a8.2_update.zip, l-am pus pe cardul SD, am intrat in Recovery (Volume Down + Call + Call End) , apply any zip, ok, ok, apoi wipe data and cache, reboot (asta de mai multe ori, let-it do his thing) si gata! Am Android 2.2 Froyo pe Samsung Galaxy Spica. Sau cum ziceam zilele astea pe twitter - Mi-am pus iaurt inghetat pe telefon :)

Primele impresii?
Dupa un bootscreen de Samdroid urmeaza o animatie foarte faina de la Cyanogen.
Interfata arata foarte bine si se misca foarte ok, cel putin pe moment. Un lucru foarte fain e faptul ca pot adauga in sfarsit contul de Facebook pentru a-mi sincroniza automat contactele din agenda cu pozele de profil ale prietenilor. Mai are o chestie numita "Car Mode" care are scurtaturi mari si usor de folosit, plus ca pot fi modificate in functie de ce doreste utilizatorul.
Notification bar-ul are acum shortcut-uri pentru wlan, bluetooth, gps si silent-mode.
Playerul audio default e mult mai ok ca cel de pe 2.1, in sensul ca se misca si arata mai bine insa eu raman la dragostea mea de o viata - Winamp.
Camera are mai multe setari ca niciodata iar galeria (care e 3D) se misca destul de bine.
Market-ul isi face update-uri automat.

Ma declar foaaaarte multumit si recomand, cel putin pe moment.

Google Reader Play...Stai, ce?

Cand mi-am facut blog, aveam cateva bloguri care le urmaream cu ajutorul functiei "urmareste" care o are blogspot.com Dar eram limitat la cele facute pe blogspot, pana am descoperit Google Reader. Si-am inceput sa-mi fac curatenie prin bookmark-urile de la Opera si sa bag feed-urile rss ale blogurilor in Reader. Nu va mai zic ce fericire pe mine cand a aparut Reader pentru Android OS si-am reusit sa-mi verfic tot blogroll-ul de pe telefon. Si azi, cand intru si eu ca tot omul care se respecta sa-si verifice feed-urile, observ ca scrie undeva "try new reader play, blah, blah". Si dau click.

Si ce gasesc e ciudat. Chestii care nu le-am ales eu, in nici un caz nu-i vorba de rss-urile care le-am adaugat cu mana mea, ci articole luate aiurea din o groaza de surse, dar care oarecum ma intereseaza si ma atrag. Si chestia asta intr-o interfata foarte eleganta. E clar ca toate informatiile care le-a strans de-a lungul timpului Google despre obiceiurile mele incep sa aiba utilizare in servicii care mi se ofera, si culmea, imi si convin.

Un lucru e clar, specia umana o sa aiba ca principala calitate - lenea.

Cum sa mananci seminte, in mod elegant

„Măi, eu am fost Mărgelatu' şi o să te învăţ să scuipi seminţe ca mine, poate ai succes la fete." (Florin Piersic adresandu-se senegalezul N' Doye, jucator la Dinamo)

Aseara cred, ca nu mai tin minte exact, eram intrebat de o prietena, daca vreau seminte. Am refuzat-o politicos, motivand refuzul meu prin faptul ca desi imi plac semintele si merg grozav cu o bere, eu nu mananc seminte indoor. Cu alte cuvinte intr-o casa sau apartament. Raspunsul ei a fost "Deci nu iti place sa mananci seminte frumos." 
Vreau sa precizez faptul ca nici pe strazile si bulevardele oraselor nu ma dedau la asemenea acte criminale si ma pastrez pentru perioadele cand ma aflu in natura (si in anturaje care-mi impartasesc parerile) pentru ca singurul mod de a manca seminte (si care mi se pare mie normal)  este cel adoptat de Margelatu'.
E la fel de inestetic ca scarpinatul in fund, si totusi, atat de relaxant. Folosirea unui cornet (eventual confectionat artizanal din Adevarul de Seara) pentru depozitarea cojilor, are, dupa umila mea parere, aceiasi efect de hiperurbanism de care sufera cuvantul "chiftea" cand e pronuntat "piftea" sau expresia "strapina de bors" in loc de "strachina de bors" (expresie folosita acum multi ani de o colega de serviciu a mamei mele care voia sa-si ascunda prin limbajul elevat prost insusit originile profund rurale).
Exista undeva prin Codul Bunelor Maniere vre-un paragraf care explica cum se mananca civilizat semintele de floarea soarelui? Eu n-am auzit, n-am gasit nici pe google, cel mai probabil pentru ca mancatul semintelor in sine e o indeletnicire vizual inestetica. Faptul ca am cautat acest lucru ma amuza teribil, e ca si cum ati cauta in acelasi Cod al Bunelor Maniere, capitolul despre Cum sa te scobesti in nas.
Imaginati-va:  "Scobitul in nas se face doar cu degetul aratator al mainii stangi, iar bilutele rezultate se vor aseza cu grija in servetelul special destinat, asezat in dreapta cornetului de scuipat cojile de seminte." Da, sigur...Pana una alta o sa mananc seminte cu aceiasi pofta care am facut-o si pana acum, cu prietenii apropiati, prin gradina, prin padure, pe dealuri, etc...

Ah, era sa uit, pentru cine are inca dubii, Florin Piersic a glumit. Faptul ca scuipi coij de seminte nu atrage de nici o culoare sexul opus.

How to: Modern Warfare 2 Special Ops pe LAN

Cand a fost lansat MW2, au aparut 2 release-uri: Razor1911 si Skidrow care te lasau sa joci campania singleplayer. Apoi, TeknoGods au scos un enabler care era facut pentru cei care aveau jocul original dar voiau sa joace Special Ops intr-o retea LAN.
Sa zicem ca ai Modern Warfare 2 (dar nu ai dat bani pe el) si vrei sa joci Special Ops intr-o retea LAN. In mod normal nu-i posibil, insa o metoda este.
De ce mai ai nevoie? De o rasnita de calculator care e in stare sa ruleze MW2, conexiune la internet pentru amandoua calculatoarele si Steam. Daca va este frica ca Steam sa nu va blocheze contul (pana la urma, ce explic eu aici, e oarecum ilegal) puteti sa va creeati un cont "dummy".

O sa va explic in randurile ce urmeaza sa faceti:
1.Daca ai release-ul de la Razor treci la punctul 3, daca ai cel de la Skidrow citeste mai departe:
2.Descarca iw4sp.7z, dezarhiveaza-l cu 7zip si da-i replace (sau overwite) la executabilul cu acelasi nume din folderul unde aveti instalat MW2.
3.Copiati in folderul unde este instalat MW2 continutul arhivei TeknoMW2 Hotfix.7z
4.Faceti un shortcut pe desktop pentru TeknoGods_MW2SP.exe pe ecran.
5.Cel care va fi server (de preferat sa fie un pc mai performant) va adauga in casuta Target a shortcut-ului "--ip=127.0.0.1" fara ghilimele. Cel care nu va fi server va trebui sa adauge tot in Target "--ip=X" unde X este ip-ul care il are viitorul server de Special Ops. Il poti afla prin mai multe metode, una din ele fiind deschiderea cmd-ului apoi tastarea comenzii ipconfig. La Ethernet adapter va arata IP-ul care il are viitorul server.
6.Ca server, dati click pe shortcut-ul care l-ati facut (TeknoGods), alegeti Special Ops, apoi Two Players online, alegeti misiunea, apoi asteptati..
7.Client fiind, dati click pe shortcut, urmati aceiasi pasi ca si serverul cu o singura deosebire: la final apasati tasta F12 pentru a se conecta la server.
8.Cel care are server-ul da click pe Start Op, Enjoy!

Aceasta metoda a fost testata cu succes de catre mine, pe o retea pc-pc, cu ip-uri de forma 10.0.0.X, si cu internet prin modem usb de la RDS.

*Parola pentru arhive este "www.macku.net"  fara ghilimele.

Cat de mult poti sa cunosti pe cineva?

De cativa ani buni tot dau teste psihologice de inteligenta si personalitate. Si daca la alea de inteligenta nu poti decat sa le rezolvi, (sau nu, depinde cat de mult iti merge mintea) tot de vreo cativa ani mint cu nerusinare in testele de personalitate. Nu o fac pentru ca as avea ceva de ascuns (chiar nu-mi place sa chinui animale, am avut o copilarie normala, nu am tendinte suicidale, etc) insa ma amuza teribil faptul ca pot sa-mi creez un profil "ca la carte" care se muleaza perfect pe domeniul meu de activitate.
De fapt, cand am ridicat prima data semne de intrebare la o doamna doctor psiholog fusesem sincer, in sensul ca ma simt super bine si in mediul urban aglomerat dar si singur intr-o padure iar testul nu era facut pentru cineva foarte adaptabil la aceste doua medii total opuse.
Mintea umana e un lucru atat de complex incat nu s-a inventat inca ceva care s-o masoare cu adevarat. Daca conditiile de stres sunt destul de scazute sau persoana e destul de antrenata, se pot pacali si detectoarele de minciuni. E mai greu decat un test grila, dar se pot pacali si alea. Deci poti spune ca intradevar cunosti pe cineva? Nu, in nici un caz. Poti cunoaste doar masca care o alege persoana (constient sau nu) sa ti-o prezinte. Toata lumea e capabila de iubire la fel cum toata lumea e capabila de crima. Nu exista "n-o sa te ranesc niciodata", nu exista "nu era in stare sa omoare o musca". Afirmatii de genul asta sunt valabile doar in conditii normale.