Tu pentru ce traiesti?

Desi noaptea dintre ani este doar o noapte ca oricare alta, aleasa in mod arbitrar ca limita, nu pot sa nu recunosc potentialul acesteia de a oferi motiv de baut. Sau de gandit. Nu in acelasi timp, binenteles, alcool-ul nefacand casa buna cu filosofia decat in putine cazuri, si atunci doar cand intoxicatia e mai minora ca Selena Gomez.

Trecerea de la un an la altul te poate pune pe ganduri totusi, in cazul meu ajungand sa meditez (pentru a nu stiu cata oara) la scopul vietii.
Da, pe langa bacovian, mai sunt si profund. ;)

Eu personal n-am ajuns la vreo concluzie finala referitor la aceasta intrebare existentiala la care incearca sa raspunda religiile sau filosofii si cel putin pana in momentul de fata refuz sa cred ca viata mea aici e doar un preludiu plin de tentatii carora trebuie sa le rezist pentru a ma bucura dupa moarte de o alta viata in paradis care nu-i nici pe jumatate atat de interesant prezentata pe cat este viata care o traiesc aici si acum.

Pe principiul ce-i in mana nu-i minciuna, eu am decis ca in viata asta a mea, cu bune cu rele, nu o sa renunt la o bucatica de carne in post, pentru lapte si miere in Rai. De exemplu. O sa mananc si o sa fac sex cand am chef, cum am chef, pentru ca in mine exista indoiala ca exista viata dupa moarte, si mai cred ca o zeitate atotputernica nu e afectata atat de tare de faptul ca eu fac sau nu fac dragoste cu prietena mea. Numa' zic!

Oamenii au tendinta asta de a crede in ceva superior, intr-o entitate divina sau un scop maret care sa-i dea sens vietii, si pot sa inteleg nevoia asta. Ce nu pot sa inteleg e de ce exista si oameni care uita sa se bucure de viata pentru lucruri mult mai marunte decat credinta.

Gandeste-te pentru cateva clipe ca asta e tot ceea ce esti. Ca viata asta e singura care o s-o traiesti, indiferent de ce alegeri faci.
Ca esti doar o gramada de energie inzestrata cu constiinta (suna grozav de bine expresia self-awareness) fara nici un scop mai mare decat cel inscris in ADN si in hormoni, cel de perpetuare a speciei?

N-ar fi pacat sa nu te bucuri de chestiile care te fac fericit?

Deflorarea florilor. Cu batul.

Eu am mai dat teste psihologice la viata mea. La momentul actual au inceput sa si-mi placa, sa ma distrez la fiecare intrebare care se repeta sub alta forma, ca sa, vezi doamne, ameteasca pe mine si sa ma impiedice sa-mi creez un profil psihologic d-ala fain, care sa-mi asigure statutul ala de "om normal", ba chiar cu ceva calitati in plus. Azi am mai dat unul si m-am distrat grozav cand am vazut ca una din intrebari suna in felul urmator:
"Cand erai mic, iti placea sa decapitezi florile cu un bat?"
Adica cum? Am inteles ideea din spatele intrebarii...dar exprimarea este absolut epica. Cum sa decapitezi o floare? Cu un bat? Ca decapitarea presupune existenta unui cap. Si capul asta, ca parte a corpului clar definita si delimitata de gat, mai exact existenta capului, nici macar in regnul animal nu-i o chestie, asa, general valabila, deci ce sa mai vorbim de plante?
Si, daca imi aduc eu bine aminte de orele de biologie de la scoala, floarea, ca organ al unei plante, e organul reproducator, si de obicei are petale colorate, miroase frumos, alea-alea. Deci, mie cel putin, imi este clar ca intrebarea ar fi trebuit sa sune altfel, mai exact asa:
"Cand erai mic, iti placea sa deflorezi florile cu un bat?"
Hopaaaaaaa! Stai, ca iar nu suna bine! Cum adica sa zici "deflorezi"? Ca termenul asta e un pic cam d-ala cu patratel rosu, si nu-i bine. Si sa dezvirginezi flori cu un bat, deja nu mai suna kinky, trece deja in ciudatenii. Ca in bancu' ala:
"Care-i diferenta dintre erotism si perversiune? Erotism este sa mangai femeia cu o pana. Perversiune e s-o mangai cu toata gaina."
V-ati prins voi. Deci nu-i bun nici asa, si oricum ai da-o tot nu-i bun. Pana la urma, nu se putea si fara intrebarea aia?

Care-i diferenta dintre dusmani si prieteni?

De la dusmani stii la ce sa te astepti.

Cand ti-ai luat ultima data parfum?

Tocmai ce mi-am adus aminte ca zilele trecute s-a terminat parfumul meu, l'eau-de-toilette-le de la firma X. E bine ca stiu de cine-i facut si asta doar pentru faptul ca de cativa ani folosesc numai firma X, ca eticheta a disparut de mult si brusc m-am trezit cu o mica problema. Dat fiind faptul ca ultima data cand am achizitionat proaspat terminatul parfum a fost acum vreun an de zile (e bine ca astea nu expira), mi-am dat seama ca nu mai stiu ce varietate de parfum am. Ori negru, ori verde... Si de suparare, daca nu-mi aduc aminte in perioada imediat urmatoare cred ca o sa-mi schimb parfumul, ca si asa cel care l-am folosit pana acum nu-l mai simteam.
Dar am o curiozitate:
Pe voi cat va tine o sticluta de parfum? Numai la mine dureaza atat de mult incat uit de care e?!