Amintiri din copilarie. II

Cu un rucsacel in spate, ca de obicei, urcam agale pe drumul care l-am batatorit de atatea ori inainte, cu castile in urechi ascultand niste muzica dubioasa ca sa treaca timpul mai usor.

Ca de atatea ori, si pe stanga si pe dreapta drumului stateau babe care le-am salutat regulamentar cu un "Buna ziua" fortat, ca multe sunt surde si daca nu te aude vreo una, dupa aia iti strica tot fengshuiu' si karma ca te vorbesc de rau duminica la slujba.

"-Baetu' lu X s-o facut nesimtit tare de cand o plecat din sat, nici buna ziua nu mai zice!" 

N-am tricou roz, blugii ferfenita, nu mai am plete, nu-s ras in cap, n-am cercei in nas, arat destul de obisnuit, nu fac ca toate animalele cand merg pe strada, totusi le simt ochii care ma pipaie curiosi cand trec prin dreptul lor.
Dar nu-i nimic, m-am obisnuit cu starea asta de fapt de la o vrasta frageda, la un moment nu mai bagi in seama toate astea...

Si cum treceam nepasator printre meandrele concretului rural, observ o alta baba. Probabil un model '32, printre ultimele de pe piata. Imi scot o casca din ureche s-o aud daca cumva zice vreo ceva, ii dau binete, si neprimind nici un raspuns, merg mai departe.

Cu vederea periferica, observ cum baba se intoarce cu fata spre mine, isi pune mainile in sold si incepe sa se uite dupa mine icnind ca un taur pus la jug. Si se uita la mine de parca eram vreo natie de Pokemon, nu om ca toata lumea. Vorbesc serios, se uita la mine cum se uita pustanii la primul film porno. Si eu, baiat bine crescut, mai fac vreo 5-6 metri, nu mai suport, ma intorc si o intreb:
"-S-a intamplat ceva?"
"-Nu maica, ce sa se intample?" imi raspunde ea, senina, cu mainile in sold continuand sa se holbeze la mine.


Tot drumul m-am intrebat daca-s eu din cale-afara de atragator, sau ea nesimita.

Dar baba?

Ieri mergeam si eu ca tot omul de la magazin spre casa si trec la o distanta destul de mare pe langa doua babe insotite de o bazdaganie de caine d-ala mic si cu probleme grave de personalitate.

Cainele deja facea ca toate animalele si intr-un moment de inspiratie divina mi-am scos o casca din ureche renuntand la muzica de dragul integritatii pantalonilor si picioarelor mele.
N-am apucat sa mai fac trei pasi ca potaia s-a si repezit la picioarele mele in timp ce babornita radea sinistru ca o vrajitoare din filmele horror cu vrajitoare spunand printre chicoteli ca javra e cuminte dar o ia razna cand vede adidasi albi.

Cum ar veni, baba n-are nici o vina ca umbla cu patrupedul dezlegat desi stie ca-i defect.
Dau sa-l sperii, sa ma lase in pace, insa cainele era destul de serios si voia cu orice pret o bucata din mine astfel ca instantaneu am intrat intr-o dilema morala:

Sa-l calc pe cap sau sa incerc o tentativa de lansare in spatiu cu un sut bine plasat?

Ideea e ca nu am mare lucru impotriva cainilor, fac oamenii chestii necugetate de-ti sta mintea in loc, ce pretentii sa am de la un animal care-i cunoscut pentru faptul ca uneori isi linge propriile oO sau nu refuza un rahat cand simte nevoia?

Dar baba?