Un ulei

"Un ulei". Nu doua. Unul singur. Un ulei fata pretentii de unicitate. Nu "Uleiul". Un ulei fara nume. Nu. Doar "Un ulei". Acum stau si ma gandesc, oare chiar atat de mare e lipsa de inspiratie la unii?

Spuneti NU filmelor dublate!

Tantalaul de Victor Socaciu, ca altfel nu pot sa-i zic, s-a trezit sa vina cu o propunere legislativa de toata jena. Si aceasta propunere se refera la obligativitatea dublarii filmelor straine pe motive de protejare a identitatii nationale. Cum s-ar spune, sa nu cumva sa ne batem capul sa promovam o valoare proprie, ci sa distrugem ceva de valoare, care-i de origine straina.
Recunosc, cand eram mai mic, pe la gradinita, si nu invatasem eu sa citesc, ma uitam ca broasca la bariera cand mai dadea cate un film american. Si-mi mai stresam si parintii sa-mi citeasca cu voce tare sa inteleg si eu, ca deh, eram curios ce zic aia acolo, pe sticla. Dar am crescut, si toata chestia asta cu filme subtitrate mi-a prins mai bine decat va puteti imagina.
Clasele primare le-am facut la tara. Limba franceza era un chin pentru invatatoarea de 55 de ani care stia doar rusa si nici aia calumea. Apoi, gimnaziul l-am facut tot la tara, si ca limbi straine, invatam franceza, rusa si latina. Apoi, m-am dus la liceu, profilul Mate-Info. Si-am fost tare fericit ca o sa fac engleza, ca deja stiam ce inseamna good, bad, fuck you, hello si suck my dick. Insa fericirea mea a fost de scurta durata, ca de la secretariat mi-a fost pus pumnul in gura cu urmatoarele cuvinte: "Cine te crezi tu, ca dupa atatia de rusa sa te apuci de engleza?" Mno, cica la acel moment isi pierdea profa de rusa serviciul daca faceam eu engleza. Si totusi, engleza se cerea cam peste tot daca voiai sa te angajezi.
Eu sunt, cum zice si acsel, unul din reprezentantii generatiei care a invatat engleza de la televizor, pentru ca altfel nu am avut cum. Si chiar am invatat bine, ca saptamana asta am fost la Bucuresti si-am dat doua teste la engleza, un LCPT si un ECL, si la ambele am luat 95 din 100 de puncte.
Fara engleza in scoala. Fara cursuri. Doar de la televizor.
Daca Socaciu venea cu ideea asta cu vreo 20 de ani mai devreme, eu eram dezavantajat din start, nu?

Plus ca nu vreau sa se ajunga la situatii ca cea imaginata de Vacanta Mare:

Inca o zi faina la airsoft

Astazi, dupa ce am ratat din motive placute adunarea de la Carrefour Felicia a airsofterilor din Iasi, si din motive de neatentie am ratat si microbuzul corect (in loc sa ma duca in Bucium, m-a dus in Barnova) am executat o deplasare pe traseul marcat cu rosu pe harta.

Foarte faina situatia, cu un pic de mers, cu un pic de orientare prin padure, si cu un pic de deplasare tactica, sa nu fiu observat. O data ajuns la locatia de la Bucium s-a incins distractia. Dovada in filmuletele urmatoare:


Si da, stiu, am nevoie de o camera mai buna...care se ofera sa ma sponsorizeze?!?!

Imagini graitoare din capitala.

N-am mai facut de mult motivational photos, insa recenta mea calatorie la Bucuresti, mi-a mai oferit cateva surse de inspiratie:

Deflorarea florilor. Cu batul.

Eu am mai dat teste psihologice la viata mea. La momentul actual au inceput sa si-mi placa, sa ma distrez la fiecare intrebare care se repeta sub alta forma, ca sa, vezi doamne, ameteasca pe mine si sa ma impiedice sa-mi creez un profil psihologic d-ala fain, care sa-mi asigure statutul ala de "om normal", ba chiar cu ceva calitati in plus. Azi am mai dat unul si m-am distrat grozav cand am vazut ca una din intrebari suna in felul urmator:
"Cand erai mic, iti placea sa decapitezi florile cu un bat?"
Adica cum? Am inteles ideea din spatele intrebarii...dar exprimarea este absolut epica. Cum sa decapitezi o floare? Cu un bat? Ca decapitarea presupune existenta unui cap. Si capul asta, ca parte a corpului clar definita si delimitata de gat, mai exact existenta capului, nici macar in regnul animal nu-i o chestie, asa, general valabila, deci ce sa mai vorbim de plante?
Si, daca imi aduc eu bine aminte de orele de biologie de la scoala, floarea, ca organ al unei plante, e organul reproducator, si de obicei are petale colorate, miroase frumos, alea-alea. Deci, mie cel putin, imi este clar ca intrebarea ar fi trebuit sa sune altfel, mai exact asa:
"Cand erai mic, iti placea sa deflorezi florile cu un bat?"
Hopaaaaaaa! Stai, ca iar nu suna bine! Cum adica sa zici "deflorezi"? Ca termenul asta e un pic cam d-ala cu patratel rosu, si nu-i bine. Si sa dezvirginezi flori cu un bat, deja nu mai suna kinky, trece deja in ciudatenii. Ca in bancu' ala:
"Care-i diferenta dintre erotism si perversiune? Erotism este sa mangai femeia cu o pana. Perversiune e s-o mangai cu toata gaina."
V-ati prins voi. Deci nu-i bun nici asa, si oricum ai da-o tot nu-i bun. Pana la urma, nu se putea si fara intrebarea aia?

Bucurestiul meu

Serviciul m-a adus, ca despre placere nu poate fi vorba, din nou, in capitala ce si-a tras numele de la un cioban. Ca asa suntem noi o natie ca nici o alta, caracterizata de transhumanta. Ultima data cand am fost aici, am ramas cu un gust amar, care mi-a fost intarit astazi, din nou, de cum am calcat pe strazile Bucurestiului.
 Si atunci, ca si acum, capitala e caracterizata de mizerie. O mizerie generalizata care contrasteaza puternic cu zone ingrijite cum este cea din jurul Casei Poporului. Peste mizerie, troneaza aglomeratia. Oameni si masini, ca intr-un furnicar, claie peste gramada, ocupand spatii moarte si abandonate. Ma plimbam prin oras si ma simteam de parca as fi fost intr-o versiune repopulata a orasului Pripyat. Blocuri rapanoase fara geamuri, sau cu balcoane acoperite de rafie. Strazi sfarmate si gaurite. Boschetari tarati pe jos, afara din Gara de Nord, fara sa se opuna si inhaland in continuare, intr-o veselie, prenandez. Bilete de tramvai cu cipuri RFID si guri de canal din care vesnic iese abur. Live-uri cu Florin Salam care se aude dand dedicatii din boxele taxiurilor.
Abia astept sa ma intorc la Iasul meu, sa ma plimb iar prin Copou.

Voi de unde stiati ca-i 1 Mai? Ca eu nu stiam!

Abia acum am aflat si eu, si asta de pe Twitter, ca azi a fost 1 Mai. Si m-am panicat, normal, ca nu-i normal, sa nu stii ca e 1 Mai atunci cand, chiar este, 1 Mai. Nu-i asa? Ba chiar chestia asta, sa afli de pe Twitter ca azi este 1 Mai, e un pic jenibila din punctul meu de vedere, si primul gand, care pun pariu pe doi gusteri ca va vine in cap este ca am stat numai in casa, in fata pc-ului, sau am dormit sau ceva de genul asta.
Dar daca stau si ma gandesc ce-am facut azi, faptul ca eu nu stiam ca-i 1 Mai devine si mai ciudat. Pentru ca, la fel ca orice iesean normal, astazi am fost si intr-o margine de deal Bucium, unde impreuna cu prietenii (unul dintre ei fiind Bogdan care scrie si nu prea ;)), pe kudublog ), am pus de un gratar, de-o bere, de-o orientare si de-un fotbal. Deci m-am incadrat in mod sigur si de netaguit in peisaj. Apropos, misto peisaj!
Eu inca nu-mi dau seama de un singur lucru, cum am putut eu sa nu-mi dau seama ca azi e o asa mare sarbatoare. Voi de unde aflati chestiile astea? Nu de alta, ca le aflu si eu, ce naiba, dar cam tarziu! Ca tot veni vorba de tarziu, mai tarziu plec la Bucuresti!

Harap Alb, pe intelesul tuturor. Partea 8

HarapAlb, impreuna cu calul, Gerila si Mbatunga mergeau agale, claxonand toate pitzipoancele care le vedeau pe marginea drumului, pana cand, la coltul unui sens girator, il gasira pe Doua-Kile. Doua-Kile era porecla lui Gigi Ochila, un mosneag chior care statea tot timpul pe la usa si tragea cu ochiu' la vecini la fel de mult pe cat tragea la masea prin carciumi. Si Doua-Kile, cand statea cu ochiul ala bun deschis, nu vedea la doi metri in fata, dar cand il deschidea pe celalalt vedea cate-n luna si-n stele...

Si cum statea el cu ochiul inchis, deodata mi-il vede pe  HarapAlb cu brigada lui, si le iese in cale. HarapAlb si ceilalti cand il vazura pe Doua-Kile, incepura sa se cracaneze de ras, dar acesta le zise:


-Razi tu razi, HarapAlb, dar eu vad HBO, Discovery Science, Taraf, citesc si-n viitor, astea fara decodor , ... sa ma ei cu tine, ca ti-oi fi de folos!

Si HarapAlb incuviinta, si pornira tuscinci, adica toti cinci, cu tot cu cal, spre imparatia imparatului Ros. Si cum mai mergeau ei, dadusera peste Pasari-Lati-Lungila, care manca pasari furioase cu tot cu pene. Dar cum aveau deja un baschetbalist, pe Mbatunga, in echipaj, trecura mai departe...

Si pe unde treceau faceau prapad. HarapAlb si calul pustiau pajistile ca fumau numai troscot, curu' gainii si ciubotica-cucului, Gerila, zis si Je Rila, pe de o parte defrisa padurile ca sa le puna pe foc si sa se incalzeasca, si pe de alta parte, le intoxica, ca se caca pe el de frig.
Mbatunga facea paguba ca rodea si la fructe de mare (arici de mare, scoici, caracatite, etc) dar si fructe de padure (lupi, marmote, veverite, etc) iar Doua-Kile, se uita la orice, pana se jenau si crapau de rusine.

Si asa facura tot drumul pana ajunsesera in ograda Imparatului Ros, care tare se mai minuna de asa alai necuviincios vine sa-i ceara mana mana fetei lui. Si vorba aia, barbatul cere mana fetei cand s-a saturat de-a lui. Si fiind constient de pagubele care le-au facut si recesiunea in care au aruncat impartia cat au traversat-o pana la palat, nu le zise nici da, nici nu, dar ii invita sa ramaie peste noapte, spunand ca dimineata va lua o decizie.

Va urma.