Corespondenta de razboi. Partea II

Continuare la Corespondenta de razboi. Partea I...

Stateam ranit langa copac si urlam din toti plamanii dupa medic, adica dupa Vente. In jurul meu se auzeau numai sunetele armelor care trageau, peste tot numai rafale si strigatele celor care chemau medicul, la fel ca mine.
Dupa ce am sangerat vreo doua minute, desi nu mai speram, m-am trezit cu medicul langa mine, legandu-mi bandajul pe mana.

Imediat ce mi-a legat rana, m-am retras impreuna cu el in interiorul satului, unde Playmaker mi-a spus sa ma duc cu bomba care o gasise in Satul 1 tocmai in Satul 2. Eu eram deja ranit o data si nu aveam sa supravietuiesc inca unui atac din partea Capitalei Rosii, am acceptat cu bucurie misiunea. Cu ochii in patru, am inceput sa alerg spre Capitala Albastra pentru a nu-mi da de gol intentiile mele, si imediat ce m-am aflat la adapostul rapelor si frunzisului am intors spre dreapta, urmand sa trec pe langa Satul 2.

Din loc in loc, ma opream si-mi consultam GPS-ul, apoi cercetam cu atentie zona care aveam s-o traversez. Nu stiam nimic despre inamici care sa fi ajuns atat de adanc in spatele liniei frontului insa niciodata nu poti fi prea precaut.
Mai tarziu, cand totul era deja terminat, am aflat ca era cel putin un sniper inamic undeva in spatele Capitalei Albastre. Eu nu l-am vazut, nu stiu cum a ajuns atat de departe. Pe drum am pierdut si contactul radio cu fortele albastre, nu stiam care-i situatia in Satul 3 si nici nu voiam sa nimeresc intr-o ambuscada organizata de rebeli. M-am apropiat cu prudenta pana cand am dat peste doi luptatori, care veneau dinspre Capitala Albastra si dupa ce am facut schimb de informatii, ne-am indreptat spre Satul 3 impreuna.

Am ajuns acolo imediat dupa un  atac esuat din partea Rebelilor sau din partea Luptatorilor Rosii, nu stiu exact cine si m-am lipit de cei care se duceau sa intareasca apararea in Satul 2. Cam la jumatatea distantei dintre sate, am intalnit rezistenta si eu am fost atins de foc inamic intr-o pozitie in care medicul n-avea cum sa ma panseze fara sa fie in pericol la randul lui de a-si pierde viata.





Am murit si m-am indreptat spre raspawn la Capitala Albastra, binenteles ca n-am nimerit directia din prima si m-am invartit vreo 10 minute pe-acolo fara s-o gasesc.


Intr-un final am ajuns in baza si-am infulecat ceva din mancarea care o aveam la mine, apoi la ordinele generalului am plecat spre Satul 3 sa intaresc apararea acolo, deoarece o mare parte din luptatori trebuiau sa plece spre Satul 2 unde cel putin din traficul radio imi dadeam seama ca se dadea o lupta grea. In Satul 3 erau doar trei oameni, din care doi stateau in sat si cel de-al 3-lea statea de paza pe o colina, pazind zona cea mai expusa unui atac. Am facut cu randul la paza bucurandu-ma de linistea care domnea in zona si injurand ploaia mocaneasca care incepuse. Dupa minute in sir in care nu s-a intamplat nimic, ne-am trezit cu opt sau noua luptatori din echipa rosie flancandu-ne. Era nasol.

Practic eram pierduti din punct de vedere a superioritatii numerice inamicului si a terenului inalt de unde atacau. Am chemat intariri prin statie si impreuna cu Sunrise am incercat o misiune aproape sinucigasa incercand sa le cadem in spate atacatorilor. Din pacate insa comunicatiile noastre erau ascultate si in timp ce vreo sase luptatori din echipa rosie atacau Satul 3, alti trei au ramas in urma pentru a ne scoate din lupta pe mine si pe Sunrise. Dupa un schimb scurt de focuri, Sunrise a fost lovit, iar eu am mai rezistat doua-trei minute, dupa care am fost lovit si eu, blestemand bateriile care ma lasasera balta la sistemul de ochire.

M-am ratacit din nou in drum spre Capitala Albastra si dupa ce am mai mancat din restul ratiei am primit informatii ca se va da atacul final la Capitala Rosie. Toata echipa albastra s-a adunat in Satul 2 si pe acorduri de Tezaur Folcloric am pornit atacul...

Un martor spunea: "La atacul final al capitalei rosii, aerul printre copacii din padure se misca dizlocat de forta de atac a albastrilor."

Barba striga prin portavoce "Predati-va!" iar din Capitala Rosie se striga din cand in cand "Pupati-ne-n c*r!"   , luptatori mureau in ambele tabere, se aruncau fumigene, si printre copaci vajaiau gloantele incontinuu...



Am murit toti dar am facut prapad in Capitala, nu stiu daca mai ramasesera maxim patru-cinci din echipa rosie...

Precizari.

De treci codrii de arama, de departe vezi aproape...

Afisul eventului. Arata fantastic padurea, nu?

Cand o sa recitesc peste vreo 20-30 de ani articolul asta, probabil o sa-mi cante pe fundal "Pusca si cureaua lata", nu ca mi-ar placea foarte tare piesa, dar alta mai potrivita nu cred ca se gaseste. Mno, ar mai fi aia de la Fara Zahar, care incepe cu "De treci codii de arama, de departe vezi arzand..." dar parca nu prea are legatura cu ce vreau eu sa zic...

In scurt timp, o sa ma ridic de la pc, o sa-mi imbrac uniforma de camuflaj, o sa-mi pun ochelarii balistici, o sa-mi iau in spate geanta cu G36-le meu tunat, si-o sa-mi incep deplasarea spre Botosani, unde, la umbra codrilor de arama, inconjurat de prietenii mei din Bauri - C7 si alti jucatori de airsoft din tara, voi participa la primul meu event de airsoft mai mare decat interjudetenele la care am mai fost.

Uite ce zic chiar organizatorii, baietii de la U.S.L.A.: chiar pe site-ul evenimentului:

Clubul Sportiv Airsoft Botosani in parteneriat cu Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Botosani va invita in perioada 7-9 Octombrie sa luati parte la prima editie a evenimentului airsoft "Lupta pentru Codrii de Arama". Evenimentul va avea loc in proximitatea centrului de agrement Agafton-Botosani, in renumita padure Codrii de Arama, o zona pitoreasca, cutreierata cândva de geniul poeziei românesti, Mihai Eminescu.


Promit ca revin cu detalii, eventual "reportaje de razboi" si binenteles, imagini si poze, cat de repede pot.

Defilare + Blogmeet = O zi plina

Cand apare cate o chestie (blogmeet, airsoft event, summit, etc) la care as vrea sa merg eu nu pot sa zic "Da, merg, fara indoiala!" Ca eu nu stiu sigur unde o sa fiu peste o saptamana, ce sa mai zic de situatiile cand evenimentul e plasat in timp peste vreo luna, doua...
La fel a fost cand Pavel a anuntat a nustiucata editie de #hailafotbal, si as fi vrut sa merg si eu, dar cum sa te anunti prezent cand oricand poate aparea ceva neprevazut?
Si ceva neprevazut, a aparut binenteles, ca sa-mi strice mie duminica, sa-mi strice mie planurile. Daca nu stiati, in prima duminica din luna aprilie se serbeaza Ziua NATO. Cu defilare in fata la prefectura si toate cele...
Totusi, prin amabilitatea unui prieten si coleg am reusit sa ajung si la minicampionatul de fotbal dintre bloggerii ieseni sponsorizat de Icar Tours care s-a terminat ca de obicei, cu o bere pentru unii, cu un suc pentru altii. Pe cativa i-am recunoscut de la smsiasi, pe altii nu. A fost o zi plina si ma bucur ca am reusit pana la urma sa impac si capra cu varza, si serviciul cu pasiunea...Ca sa nu mai zic ca ajuns acasa, am reusit sa repar unul din calculatoare si inca mi-e greu sa cred ca nu mai ingheata din 2 in 3 minute.

Aberatii despre Airsoft

Cu sprijinul comunitatii de airsoft din Romania, revista 6mm a alcatuit un istoric al evenimentelor care au facut din jocul de airsoft un sport la noi in tara. Astfel, din 2003 cand Ianculescu Roberto (patronul airsoft.ro) a adus pentru prima data la noi o replica de airsoft si pana in zilele noastre cand acest joc a devenit sport oficial recunoscut pe 23 Februarie 2010 s-au intamplat multe. Desi urmeaza sa se infiinteze o federatie, sa primim legitimatii si alte chestii de genul asta, treaba se misca cam greu, pentru ca marea majoritate a jucatorilor de airsoft sunt condusi de pasiunea pentru arme si miscare in aer liber decat de bani si legi si hartogaraie. E de laudat faptul ca spre deosebire de alte tari din lume, suntem printre putinii care au reusit sa ajunga in situatia ca jucatorii sa aiba ceva de zis in privinta acestui joc si nu suntem reglementati de catre alte autoritati, nu suntem obligati sa ne tinem replicile la club, incuiate in dulapuri, sa fie vopsite in culori stridente sau limitate la anumiti jouli/cadenta care ar putea sa strice din realismul jocului. Lumea a inceput totusi sa se organizeze, de la nivel de mici echipe in orasele mari din tara, pana mai de curand la event-uri (asa cum le spunem noi) la care se aduna toata "lumea buna" din airsoftul romanesc si pe langa jocuri care tin cate o zi intreaga, se lasa cu distractii normale (bere, gratare, povesti in jurul folcului, etc) Eu m-am bagat prima data in treaba asta pe 14 noiembrie 2009 si din acel moment, mi-am facut niste prieteni buni si m-am reintalnit cu altii mai vechi (Taz).