Precizari despre doua articole

Articolul Corespondenta de razboi. Partea I si continuarea acestuia, Corespondenta de razboi. Partea II , reprezinta povestea (un pic coafata ce-i drept, pentru a-i da un aer de razboi) a ceea ce sa intamplat sambata, in data de 08 10 2011 la evenimentul national de airsoft Lupta pentru Codrii de Arama de la centrul de agrement Agafton din judetul Botosani.

Airsoftul e un joc sport pasnic, si desi am scris ca as fi fost ranit, bandajat sau omorat, chestiile astea nu s-au intamplat in realitate. Astea-s elemente de role-play, pentru a creea o experienta placuta mie si celorlalti participanti. La urma urmei cum mai scriam daca eram mort, nu-i asa? Munitia nu era munitie ci bile de plastic, armele erau de fapt replici de airsoft iar luptatorii - oameni pasionati de miscare in aer liber.

A fost primul eveniment mare la care am participat si-am ramas placut impresionat de tot, de la paharelul de tuica cu care am fost primit la intrarea in centrul de agrement, pana la masa, cazare, organizare, locatie de joc, jocul in sine, concertul rock (la care n-am participat din pacate, eram terminat de oboseala), ciorba radauteana de duminica dimineata (desi nu-mi facusem de cap in seara precedenta) si mosia Cai de Vis unde iar am fost pusi la masa si-am vizitat grajdurile cu cai.

Dar elementul care mi-a placut cel mai mult in toata chestia asta au fost oamenii. Si cei cu care am plecat de la Iasi, si cei care i-am gasit acolo, coechipieri, inamici sau organizatori. A fost un weekend atat de grozav incat astept cu nerabdare editia urmatoare.

Corespondenta de razboi. Partea II

Continuare la Corespondenta de razboi. Partea I...

Stateam ranit langa copac si urlam din toti plamanii dupa medic, adica dupa Vente. In jurul meu se auzeau numai sunetele armelor care trageau, peste tot numai rafale si strigatele celor care chemau medicul, la fel ca mine.
Dupa ce am sangerat vreo doua minute, desi nu mai speram, m-am trezit cu medicul langa mine, legandu-mi bandajul pe mana.

Imediat ce mi-a legat rana, m-am retras impreuna cu el in interiorul satului, unde Playmaker mi-a spus sa ma duc cu bomba care o gasise in Satul 1 tocmai in Satul 2. Eu eram deja ranit o data si nu aveam sa supravietuiesc inca unui atac din partea Capitalei Rosii, am acceptat cu bucurie misiunea. Cu ochii in patru, am inceput sa alerg spre Capitala Albastra pentru a nu-mi da de gol intentiile mele, si imediat ce m-am aflat la adapostul rapelor si frunzisului am intors spre dreapta, urmand sa trec pe langa Satul 2.

Din loc in loc, ma opream si-mi consultam GPS-ul, apoi cercetam cu atentie zona care aveam s-o traversez. Nu stiam nimic despre inamici care sa fi ajuns atat de adanc in spatele liniei frontului insa niciodata nu poti fi prea precaut.
Mai tarziu, cand totul era deja terminat, am aflat ca era cel putin un sniper inamic undeva in spatele Capitalei Albastre. Eu nu l-am vazut, nu stiu cum a ajuns atat de departe. Pe drum am pierdut si contactul radio cu fortele albastre, nu stiam care-i situatia in Satul 3 si nici nu voiam sa nimeresc intr-o ambuscada organizata de rebeli. M-am apropiat cu prudenta pana cand am dat peste doi luptatori, care veneau dinspre Capitala Albastra si dupa ce am facut schimb de informatii, ne-am indreptat spre Satul 3 impreuna.

Am ajuns acolo imediat dupa un  atac esuat din partea Rebelilor sau din partea Luptatorilor Rosii, nu stiu exact cine si m-am lipit de cei care se duceau sa intareasca apararea in Satul 2. Cam la jumatatea distantei dintre sate, am intalnit rezistenta si eu am fost atins de foc inamic intr-o pozitie in care medicul n-avea cum sa ma panseze fara sa fie in pericol la randul lui de a-si pierde viata.





Am murit si m-am indreptat spre raspawn la Capitala Albastra, binenteles ca n-am nimerit directia din prima si m-am invartit vreo 10 minute pe-acolo fara s-o gasesc.


Intr-un final am ajuns in baza si-am infulecat ceva din mancarea care o aveam la mine, apoi la ordinele generalului am plecat spre Satul 3 sa intaresc apararea acolo, deoarece o mare parte din luptatori trebuiau sa plece spre Satul 2 unde cel putin din traficul radio imi dadeam seama ca se dadea o lupta grea. In Satul 3 erau doar trei oameni, din care doi stateau in sat si cel de-al 3-lea statea de paza pe o colina, pazind zona cea mai expusa unui atac. Am facut cu randul la paza bucurandu-ma de linistea care domnea in zona si injurand ploaia mocaneasca care incepuse. Dupa minute in sir in care nu s-a intamplat nimic, ne-am trezit cu opt sau noua luptatori din echipa rosie flancandu-ne. Era nasol.

Practic eram pierduti din punct de vedere a superioritatii numerice inamicului si a terenului inalt de unde atacau. Am chemat intariri prin statie si impreuna cu Sunrise am incercat o misiune aproape sinucigasa incercand sa le cadem in spate atacatorilor. Din pacate insa comunicatiile noastre erau ascultate si in timp ce vreo sase luptatori din echipa rosie atacau Satul 3, alti trei au ramas in urma pentru a ne scoate din lupta pe mine si pe Sunrise. Dupa un schimb scurt de focuri, Sunrise a fost lovit, iar eu am mai rezistat doua-trei minute, dupa care am fost lovit si eu, blestemand bateriile care ma lasasera balta la sistemul de ochire.

M-am ratacit din nou in drum spre Capitala Albastra si dupa ce am mai mancat din restul ratiei am primit informatii ca se va da atacul final la Capitala Rosie. Toata echipa albastra s-a adunat in Satul 2 si pe acorduri de Tezaur Folcloric am pornit atacul...

Un martor spunea: "La atacul final al capitalei rosii, aerul printre copacii din padure se misca dizlocat de forta de atac a albastrilor."

Barba striga prin portavoce "Predati-va!" iar din Capitala Rosie se striga din cand in cand "Pupati-ne-n c*r!"   , luptatori mureau in ambele tabere, se aruncau fumigene, si printre copaci vajaiau gloantele incontinuu...



Am murit toti dar am facut prapad in Capitala, nu stiu daca mai ramasesera maxim patru-cinci din echipa rosie...

Precizari.

De treci codrii de arama, de departe vezi aproape...

Afisul eventului. Arata fantastic padurea, nu?

Cand o sa recitesc peste vreo 20-30 de ani articolul asta, probabil o sa-mi cante pe fundal "Pusca si cureaua lata", nu ca mi-ar placea foarte tare piesa, dar alta mai potrivita nu cred ca se gaseste. Mno, ar mai fi aia de la Fara Zahar, care incepe cu "De treci codii de arama, de departe vezi arzand..." dar parca nu prea are legatura cu ce vreau eu sa zic...

In scurt timp, o sa ma ridic de la pc, o sa-mi imbrac uniforma de camuflaj, o sa-mi pun ochelarii balistici, o sa-mi iau in spate geanta cu G36-le meu tunat, si-o sa-mi incep deplasarea spre Botosani, unde, la umbra codrilor de arama, inconjurat de prietenii mei din Bauri - C7 si alti jucatori de airsoft din tara, voi participa la primul meu event de airsoft mai mare decat interjudetenele la care am mai fost.

Uite ce zic chiar organizatorii, baietii de la U.S.L.A.: chiar pe site-ul evenimentului:

Clubul Sportiv Airsoft Botosani in parteneriat cu Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Botosani va invita in perioada 7-9 Octombrie sa luati parte la prima editie a evenimentului airsoft "Lupta pentru Codrii de Arama". Evenimentul va avea loc in proximitatea centrului de agrement Agafton-Botosani, in renumita padure Codrii de Arama, o zona pitoreasca, cutreierata cândva de geniul poeziei românesti, Mihai Eminescu.


Promit ca revin cu detalii, eventual "reportaje de razboi" si binenteles, imagini si poze, cat de repede pot.

Sunt degustator calificat, cu acte in regula...

Daca acum ceva timp Taz ma intreba daca sunt un betiv de succes sau unul ratat, acum are si dovada ca ceva acolo tot sunt, cu ajutorul celor de Jameson Whiskey:

Degustator calificat, da?!

Lasand gluma la o parte, astazi, dupa ce am prestat un pic la serviciul care-mi asigura mancarea, am decis sa imbrac si haina de blogger ca sa-mi asigur bautura. Si nu orice bautura. :) Cum am mai zis, autobuzul cu whiskey Jameson a venit in Iasi, si am fost invitat alaturi de alti bloggeri la eveniment.

Desi ma asteptam sa ajung ultimul in fata la Iulius Mall unde era parcat autobuzul, am ajuns primul. La un minut dupa sosirea mea a aparut si Madalina, si imediat dupa si-au facut aparitia si Acsel, Iustin, Quadroq, Somnulescu si nu in ultimul rand, Alexandra.

Imediat ce am fost recunoscuti de catre echipa Jameson, am fost pusi la masa. Dupa vreun sfert de ora in care s-au rezolvat unele probleme tehnice (deh, se mai intampla), am fost invitati alaturi de Cosmin Lupan (brand ambasador) la parterul autobuzului unde am aflat care-i treaba cu bautura asta.
Desi eu personal (si nici ceilalati) nu auzisem pana acum de Jameson, mi-am dat seama ca asta e o chestie specifica patriei. Ca suntem noi, ca tara, mai in urma cu unele chestii, ca pe afara bea lumea Jameson de rupe...

Mno, eu nici nu sunt mare bautor de whiskey, daca ma prostesc si eu o data la doua-trei luni cu un Jack e lucru mare, asa ca mare mi-a fost mirarea cand am degustat trei sortimente de whiskey si chiar erau foarte diferite ca arome.

Imediat ce s-a terminat partea informativa, am fost invitati la etaj unde am degustat combinatiile recomandate de Jameson cu 7up/Sprite (preferata mea), cu mere si cu inca o chestie care nu mi-o amintesc acum, ceva cu "c", pe muzica unui dj care invartea la butoane special pentru noi.

Dupa vreo doua paharele la etaj, am coborat din autobuz, ne-am tras iar in poze, am primit si niste mici atentii, dintre care cea mai notabila este o sticla de 700ml de licoare triplu distilata, si-am aterizat in La Corniche, in Iulius Mall unde am mai discutat chestii, cu un Jameson cu 7up in fata, in colitisorul special destinat si rezervat.

La final ce pot sa zic decat ca de baut am baut, de invatat chestii noi am invatat, m-am vazut si cu cativa bloggeri care nu-i mai vazusem tocmai de la blogmeetul organizat de mine, si-am plecat si cu atentii acasa. Singura chestie ciudata, nu neplacuta, doar ciudata, a fost ora, poate un pic prea devreme pentru treburi d-astea bahice...

Ah, inca o chestie, autobuzul pleca de aici spre Cluj apoi spre Sibiu. Nu stiu cine-i de pe acolo, dar recomand sa participe, e o experienta cel putin interesanta. Sau daca nu ajungeti pe-acolo, puneti mana pe o sticla de Jameson, e chiar bun.

Vine autobuzul cu whiskey!

La cat de multa bere am baut in concediu, apoi bere si tequila (si un pic de sambuca) pe la mare, se vede ca ma indrept usor spre bauturi din ce in ce mai tari si mai fine.

Si pentru ca cea mai buna bautura e aia moka, intamplarea face ca zilele astea vine in Iasi ditamai autobuzul cu beutura marca Jameson si eu sunt printre cei invitati la degustat licoarea irlandeza numarul unu in lume - Jameson Irish Whiskey.
Binenteles, activitatea are si o parte intelectuala, voi afla de ce John Jameson , care a fost scotian get-beget, facea whiskey irlandez, care-s secretele productiei si alte detalii d-astea, totul pe o muzica antrenanta...

Cine vrea mai multe detalii despre eveniment gasiti pe pagina de Facebook, cine stie, poate ne vedem luni in parcare la Iulius Mall la un pahar de vorba...