Fa un compromis, dar citeste!

Ultima data cand am fost la Bucuresti, la ideea prietenei mele, m-am apucat, din nou, de citit.

Binenteles, trebuie sa precizez ca atunci cand ma refer la citit, ma gandesc indeosebi la citit carti, nu la facturi, bloguri, mesaje, statusuri si alte minunatenii compuse la randul lor din cuvinte si avand ca principala calitate lizibilitatea.

Din faptul ca era o vreme (cand stau sa ma gandesc cat de mult a trecut imi dau seama ca a trecut timpul fenomenal de repede) cand terminam o carte mai firava in mai putin de o saptamana nu poate sa reiasa decat doua chestii:

1. Aveam timp sa citesc.
2. Aveam ce sa citesc.
3. N-aveam internet.

Da, am zis ca se pot extrage doar doua concluzii, si pana la urma am gasit vreo trei, ceea ce nu-i bai, acest mic neajuns numerologic ma ajuta sa analizez problema din mai multe puncte de vedere.

Timpul

In acest moment, timpul e o problema pentru mine. Ma rog, nu timpul e o problema, asa cum nici banii nu sunt o problema. Lipsa lor, in schimb, e alta treaba. De fapt, cred ca v-am mai povestit eu (desi nu cred ca-si mai aduce cineva aminte) de singura mea cauza pentru tensiune sanguina marita, aceea fiind lipsa timpului...

Cartile

Cand citesti toata seria Dune sau cartile lui Dan Brown, se formeaza undeva in cap o idee fixa (si deloc corecta) ca pe orice ai pune mana, nu se compara cu o capodopera gen "Imperiul Ingerilor" si brusc pierzi interesul de a te apuca de o carte chiar inainte de a o incepe.

Internetul

E atat de complex si de abuziv de acaparant prin toate aspectele lui, incat pierzi orice interes spre alte canale de transmitere a informatiei. Daca inainte nu lasam o carte din mana cand eram cate un pasaj interesant, acum dau click in prostie pe 9gag.co sau meh.ro de ma apuca ore tarzii de noapte si imi blestem diminetile. Internetul m-a scapat de televiziune, dar am pierdut si dorinta de a citi carti. Ceea ce nu-mi convine.

Ideea e ca se poate face un compromis. Cel mai probabil, ai un telefon destept, o tableta ceva pe care iti poti trage carti in format digital, daca ti-e atat de greu sa cumperi o carte old school, care miroase a hartie cruda si a cerneala care inca nu s-a uscat.

Formatul cel mai popular la ora actuala pentru cartile digitale e formatul .epub si chiar daca e greu de gasit o carte in formatul acesta, exista software free care converteste din rtf,pdf,txt in epub. 

In materie de readere pentru telefon (cu Android OS), exista Aldiko sau FBreader deci nu exista motive sa nu te mai culturalizezi din cand in cand. Macar.

Eu asa m-am reapucat de Xenocid de Orson Scott Card, continuarea la Vorbitor in numele mortilor si Jocul lui Ender. Ca fapt divers, daca n-ati citit cartile astea trei, e mare, foaaarte mare pacat.

La doi ani distanta...

Am o curiozitate, daca stiti sa-mi spuneti, ce s-a intamplat pe 25 decembrie 1986? Stiti? Aveti idee asa, fara sa va ajutati de Google?!?
Dar pe 25 iunie 2009 aveti idee cine a crapat? Hmm...astept...

Dragii mei, cati dintre voi aveti idee ca aproximativ acu' doi ani, pe 25 iunie 2009 a murit ze king al muzicii pop, nimeni altul decat Michael Jackson? Prima intrebare care am pus-o a fost la panarama, clar, insa cea de-a doua e pe bune. Asta pentru ca astept de ceva vreme sa scriu acest articol, si spre rusinea mea, am uitat sa-l scriu. Asta e, daca va place sau nu, am si eu un singur defect - fara carnetel sau aplicatie de luat notite pe telefon, sunt un om mancat. De ignoranta.
Revenind la Michael Jackson, inainte de a muri, cam cati dintre voi ascultati frecvent piesele lui? Adica, nu exagerez intreband daca le aveati copiate in mp3 player sau in telefon, nu va intreb daca va uitati la videoclipuri cu el pe Youtube, sau din intamplare, mai dadea vreo piesa pe la radio, ci mai degraba daca Winamp-ul (iTunes, Amarok, etc) dumneavoastra rula vreo piesa de-a regelui, macar, si mai scriu o data subliniat si cu litere mari, MACAR o data pe saptamana.
Si deodata, zbang. Moare Michael. Si toata lumea, cel putin toata lumea din jurul meu, cu exceptii minore, a devenit brusc, fan Michael Jackson. O intrega nebuneala, alimentata oarecum si de media, cu ziare, articole, emisiuni dedicate pe televiziunile muzicale, etc, etc. Toata lumea avea macar o piesa de-a raposatului pe telefon, daca nu si mai multe, toata lumea se uita la videoclipuri pe YouTube. Si la momentul ala, cativa cunoscuti d-ai mei erau foarte activati pe chestia asta. Ca vai, descarca-mi albumele, ca vreau nu-stiu ce concert, ca vai asculta piesa asta. Oameni care pana atunci isi vazusera de viata lor, ascultand toate melodiile si genurile posibile, de la rock la manele, insa neavand vreo pasiune pentru Michael in mod special. Binenteles ca atunci cand le spuneam ca-s ipocriti, si-i intrebam de ce nu-l ascultau cu atata ardoare si inainte de a muri, comiteam vreun fel de sacrilegiu.

Dar pentru ca m-am cam lungit la scris, imi pun frana si va mai pun cateva intrebari: Cati dintre voi mai ascultati acum, la momentul actual, la fel de mult ca atunci cand murise? Si daca nu mai ascultati, si zic eu ca v-a venit mintea la cap, ma intreb, si va intreb, ce naiba a fost in mintea voastra, atunci?!? V-au prostit televiziunile si ziarele sau a fost o chestie personala?

Narcis Iustin Ianau, o soprana masculina

De prin 2007 nu prea am avut acces la televizor. Sa nu cumva sa credeti ca ii duc lipsa. Departe de mine gandul asta, m-am consolat cu internet de mare viteza, si daca voiam sa vad un film, il trageam de pe internet, muzica ascultam online, si stiri, ei bine cu stirile nu prea ma omor, si asa sunt cam de proasta calitate, si nu ma intereseaza cu cine si-a mai tras-o nu stiu care fotbalist sau pe cine a mai ucis Vasile G, dupa ce-a consumat 3 litri de alcool industrial marca Adio-Mama la barul din sat. Si mai sunt si emisiunile care fac furori de cativa ani... M-am uitat la doua editii Surprize-Surprize si m-am plictisit maxim. M-am uitat la primul BigBrother, asta chiar l-am urmarit. De atunci, am o parere foarte proasta despre acest gen de emisiuni, care indobitocesc poporul roman. Mai bine s-ar uita la Discovery, dar pentru multi e mult mai amuzant sa te uiti la Nora pentru mama sau Acces Direct.
Ultima gaselnita e Romanii au talent. Nu m-a interesat subiectul, m-am uitat si eu la 2 emisiuni doar pentru ca se uita colegul de apartament si tot imi atragea atentia la cate unul penibil, dar nu l-am vazut pe Narcis Iustin Ianau. Stiam de el, de pe Twitter, dar nu-l vazusem.
Asta, pana aseara, cand un prieten m-a pus in fata laptopului si-a dat play la filmuletul de pe Youtube.
Daca te apuci sa cauti pe Google "Narcis Iustin Ianau" o sa gasesti numai titluri d-alea gen: "vocea uimitoare", "talentul care a uimit Romania". Nu zic nimic despre faptul ca inca-i tanar si poate (Doamne-ajuta!) o sa vina si ziua cand testosteronul din testicule (care cel putin pe moment nu pare sa le posede, dar ii acord prezumtia de nevinovatie) o sa-i cauzeze niste schimbari fiziologice, de-o sa-i creasca par pe piept sau o sa-i ingroase vocea. Sa zicem ca o sa ramana cu vocea care o are acum si trecerea timpului n-o sa-i stirbeasca din talent. Eu zic ca cel mai bun lucru pentru el, ca sa aiba o cariera de succes in acest domeniu trebuie sa faca doar doua chestii. Radicale, ce sa zic, dar altfel nu vad cum.

• In primul rand trebuie sa se ingrase. Sa se ingrase bine, nu 10 kile, acolo...sa treaca lejer de 120 kile ar fi ideal.
• In al doilea rand, sa faca schimbare de sex.

Ati vazut voi pana acum soprana care sa nu fie femeie grasa pana acum? El (inca) nu se incadreaza in tipar, si asta o sa-l coste mult daca nu ia masuri. Doar nu degeaba si-a luat bataie pana acum - oamenii sunt foarte rai cand e vorba de chestii ciudate, care ies tare din peisaj. Asta-i doar parerea mea umila, a unui tip care are tendinta de a pocni babele care chiuie cu voci stridente pe la nunti.