Fa un compromis, dar citeste!

Ultima data cand am fost la Bucuresti, la ideea prietenei mele, m-am apucat, din nou, de citit.

Binenteles, trebuie sa precizez ca atunci cand ma refer la citit, ma gandesc indeosebi la citit carti, nu la facturi, bloguri, mesaje, statusuri si alte minunatenii compuse la randul lor din cuvinte si avand ca principala calitate lizibilitatea.

Din faptul ca era o vreme (cand stau sa ma gandesc cat de mult a trecut imi dau seama ca a trecut timpul fenomenal de repede) cand terminam o carte mai firava in mai putin de o saptamana nu poate sa reiasa decat doua chestii:

1. Aveam timp sa citesc.
2. Aveam ce sa citesc.
3. N-aveam internet.

Da, am zis ca se pot extrage doar doua concluzii, si pana la urma am gasit vreo trei, ceea ce nu-i bai, acest mic neajuns numerologic ma ajuta sa analizez problema din mai multe puncte de vedere.

Timpul

In acest moment, timpul e o problema pentru mine. Ma rog, nu timpul e o problema, asa cum nici banii nu sunt o problema. Lipsa lor, in schimb, e alta treaba. De fapt, cred ca v-am mai povestit eu (desi nu cred ca-si mai aduce cineva aminte) de singura mea cauza pentru tensiune sanguina marita, aceea fiind lipsa timpului...

Cartile

Cand citesti toata seria Dune sau cartile lui Dan Brown, se formeaza undeva in cap o idee fixa (si deloc corecta) ca pe orice ai pune mana, nu se compara cu o capodopera gen "Imperiul Ingerilor" si brusc pierzi interesul de a te apuca de o carte chiar inainte de a o incepe.

Internetul

E atat de complex si de abuziv de acaparant prin toate aspectele lui, incat pierzi orice interes spre alte canale de transmitere a informatiei. Daca inainte nu lasam o carte din mana cand eram cate un pasaj interesant, acum dau click in prostie pe 9gag.co sau meh.ro de ma apuca ore tarzii de noapte si imi blestem diminetile. Internetul m-a scapat de televiziune, dar am pierdut si dorinta de a citi carti. Ceea ce nu-mi convine.

Ideea e ca se poate face un compromis. Cel mai probabil, ai un telefon destept, o tableta ceva pe care iti poti trage carti in format digital, daca ti-e atat de greu sa cumperi o carte old school, care miroase a hartie cruda si a cerneala care inca nu s-a uscat.

Formatul cel mai popular la ora actuala pentru cartile digitale e formatul .epub si chiar daca e greu de gasit o carte in formatul acesta, exista software free care converteste din rtf,pdf,txt in epub. 

In materie de readere pentru telefon (cu Android OS), exista Aldiko sau FBreader deci nu exista motive sa nu te mai culturalizezi din cand in cand. Macar.

Eu asa m-am reapucat de Xenocid de Orson Scott Card, continuarea la Vorbitor in numele mortilor si Jocul lui Ender. Ca fapt divers, daca n-ati citit cartile astea trei, e mare, foaaarte mare pacat.

Legatura dintre matematica si bere

Ma plictisesc teribil, n-am nimica de facut.
Mai dau o raita pe twitter, facebook, reader si blogul unei domnisoare care-si zice Uti, care scrie interesant si-i pacat ca are pagerank mic, si-i dau link asa, fara s-o cunosc macar, fara sa stiu daca intradevar merita, ca sa ma simt eu bine ca am facut si o fapta buna pe ziua de azi si n-am suparat chiar pe toata lumea cu prostiile mele, si iar mai trag o raita pe pe facebook si vad o poza, cu...cum sa explic...ma rog...de fapt de ce sa va explic cum arata poza cand pot s-o copii bine mersi, ca facebook n-are protectie la click dreapta (se cunoaste ca-i lumea mai civilizata decat pe hi5 care era o adevarata pepiniera pentru cocalari.com si pitzipoanca.org), si s-o pun chiar aici la mine sa vedeti si voi de la ce m-am luat:

Dupa cum observati in ultima casuta, e o chestie matematica, va spun eu ca e o ecuatie daca nu va pricepeti, si nu de oricare fel ci de gradul doi. Si nu oricare ecuatie de gradul 2, ba chiar de aia simpla, care se rezolva fara determinant, de ti-e mai mare dragul sa-i afli solutiile...
Si excitat tot, ud ca un Cucumis sativus ma uit prin jurul meu si ma uit dupa doua chestii de care am nevoie: o pasta metalica de pix, ca pix n-am, desi mi-a spus cineva, candva, ca un intelectual are tot timpul un pix la indemana, si eu cum nu sunt intelectual, ma chinui cu notite pe telefon, fisiere txt pe desktop, sau - vezi cazul de fata, cu paste metalice. Sau păști...naiba sa le ia de pixuri inexistente! Ca sa revin, cu pasta in mana, ma uit prin jur sa vad de-o foaie. Si cum pixului ii sta bine langa caiet, asa pastei mele i se alatura, cu drag, o chitanta de depunere numerar la o firma de camatarie legala banca. Si produsul mezilor devine egal cu cel al extremilor, trec totul intr-o singura parte de raman cu un carnat de cifre si litere pe de o parte si un mare nimic de cealalta. Scot pe x factor comun in toata tarasenia asta, si ajung la prima concluzie:

Prima solutie a ecuatiei este: zero. 

Mai raman cu o varianta, care imi spune ca:

A doua solutie este: 4 ori radical din 3 pe 9. Adica, (zice calculatorul) aproximativ vreo 0.77

Si din toate astea imi dau seama ca proful meu de matematica din liceu nu si-a batut capul chiar degeaba, daca mai tin inca minte prostii d-astea care nu le folosesc deloc in viata de zi cu zi. Evăr.
Dupa atata matematica parca-ar merge niste bere...(nu de alta, dar imi aduce aminte de liceu) la care visez in timp ce ma gandesc ce titlu o sa aiba articolul asta...o bere, doua bere, trei bere...

Da, sunt un Google addict

Mie imi place tare mult de Google.
Motivul e simplu: Google sunt tare inteligenti la modul cum au dezvoltat si cumparat anumite servicii si le-au unit intr-o singura mare chestie...incat eu, ca utilizator sa am totul la dispozitie cu un singur cont. Nu cred ca am folosit in viata mea alt motor de cautare decat cel de la Google decat in cateva ocazii, gen testarea image searc pe bing. Am telefon cu Android OS, tot de la Google, si toate mailurile de la Gmail (as renunta la Yahoo! daca nu as folosi Messenger-ul). Am cont pe Blogspot, folosesc Google Reader pentru feed-uri rss, YouTube apartine tot de Google, care e conectat foarte frumos cu Twitter si Facebook.
Da, sunt tot o companie care cauta profit, si da, aduna date despre toti utilizatorii, la modul ca pun pariu ca Google ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu, imi stie obiceiurile, programul, care-mi sunt pasiunile, ce caut pe internet, despre ce scriu, cine-mi sunt prieteni, cine ma suna, pe unde umblu (location based services) si tot asa. Daca stai bine sa te gandesti, poate nu-i chiar asa ok toata treaba asta, ca cineva sa stie tot despre tine, insa oricum toata lumea spre asta se indreapta, chiar daca vrei sau nu. Facea lumea scandal acum ceva vreme cu buletinele (sau cardurile) cu cip. Hai sa fim seriosi, oricine are un telefon mobil poate fi localizat prin triangulatie, poate fi ascultat chiar daca il are inchis. Daca esti paranoic sau suferi de fobii conspirationiste nici traiul in jungla nu te mai salveaza in zilele noastre. Si sincer, prefer sa fiu controlat/verificat/urmarit de o organizatie care incearca sa-mi vanda ceva, decat de guvernul si serviciile unui stat democratico-totalitar mai mult sau mai putin pe fata, cum e SUA, de exemplu. As fi naiv sa cred ca Google nu ofera din cand in cand informatii despre utilizatori persoanelor interesate, insa ma bucura ca au destula verticalitate si influenta incat sa nu percuteze de fiecare data cand vre-un guvern le cere aceste date. Ca Yahoo, de exemplu.