Amy si lipsa de orizontalitate.

Acum ca a murit Amy Winehouse (care fie vorba intre noi, n-a avut nici macar bunul simt sa moara de moarte buna) sunt curios cam cati ipocriti care l-au ascultat in draci pe Michael Jackson numai dupa ce a murit, o asculta acum in acelasi fel piesele lu' Amy?

Inteleg ca e o chestie generala, universal valabila, si deloc localizata intr-un anumit areal, ca artistul, pardon, talentul unui artist sa fie recunoscut abia dupa ce a trecut de ceva in lumea celor drepti.

Drepti, orizontali si tzapeni - completez eu...) insa ipocrizii de genul asta ma scarbesc maxim.

Chiar nu poti sa fii la fel de vertical orizontal ca hoitul fostului artist, si sa-ti pastrezi un nivel de sinceritate cu tine insuti, ca nu cred ca-i ca si cum n-ai da apa la soricei pentru o ruda antipatica.
Nu-i ca si cum matusa iti bate obrazul ca la parastasul bunicului in loc sa te smiorcai si sa-ti aduci aminte cu jale de clipele cand bunicul iti dadea bani din pensie sa-ti iei ceas Ben10, tu trageai verisoarele de...codite. Nu, chiar nu-i asa!
Eu zic ca e o dovada de bun simt sa asculti piesele lu Amy, la fel de rar, sau des, facand abstractie de trecerea in nefiinta.