Se afișează postările cu eticheta osmos. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta osmos. Afișați toate postările

28 februarie 2012

Pe varf de munte

Mos Gica era cabanier de cand lumea.
Pe chipul vesnic bronzat si brazdat de riduri nu i se putea citi varsta, si printre turisti umbla vorba ca daca Burebista ar mai fi trait, ar fi trebui sa-i zica lui Gica Cabanierul "nene".

Nu cobora de pe munte decat rareori, si atunci schimba mai multe vorbe cu Vasile si Marian, cei doi magarusi de povara care-i carau proviziile necesare traiului la cota 1900 decat cu oamenii din sat.
Insa cu turistii altfel statea treaba. Daca era tras de limba, la o ceasca de ceai iti povestea ore intregi tot felul de peripetii intamplate chiar lui sau auzite de la altii cu un har greu de egalat.

Cu o matura in mana, se plimba pe coridorul principal stricand plasele paianjenilor imaginari care i se parea ca salasluiesc in colturi, sa nu se faca de ras in fata drumetilor.
Tocmai cazase vreo zece baieti intr-o camera si obrajii acoperiti de barba carunta suradeau. Nu se bucura de bani cat de faptul ca lumea inca mai iubeste muntele si drumetiile in aceste vremuri cand tineretul uitase de placerile simple si pierdea din ce in ce mai mult timp pe feisbuc.
In scartait de podele, trecu cu pasi apasati prin fata usii unde-i cazase pe cei zece baieti si ce auzi din interior il facu sa scape matura din mana.
-Suge-o pe aia! 
Revenindu-si din soc, ridica matura de pe jos cu mana stanga, cu dreapta isi facu o cruce mare si lipi ochiul de gaura cheii sa vada ce orgie necurata se petrece in cabana lui sfintita cu aghiazma si busuioc. Cu ochiul nu reusise sa vada nimic insa surprinse clar un dialogul:
-Si pe ailalta!-Nu pot!-De ce sa nu poti?-Cum de ce? E prea mare!
Convins ca turistii se apucasera de perversiuni, puse mana pe clanta si intra in camera pregatit sa vada cu ochii lui ce mai auzise de pe la altii despre relatii nefiresti si pacatoase intre barbati.
-Ba ce mama dracu' faceti voi aici de-mi spurcati cabana?!
La care unul din grup se ridica speriat in picioare cu o tableta in maini si gatuit de emotie ii raspunse:
-Nimic Mos Gica, ne jucam Osmos...

17 februarie 2012

Chill, it's just a game

Eu ma consider gamer desi vremurile cand rupeam Medal of Honor, CounterStrike si Red Alert 2 prin internet-cafe-uri sau in laboratorul de informatica au apus de mult.
Timpul nu-mi mai permite sa mai pierd timpul la pc in mod neproductiv, si ma limitez la titluri de calitate gen Modern Warfare sau Medal of Honor.

Pe telefon, am instalat doar Asphalt 6 ca l-am prins la promotie si mai fac din cand in cand o cursa. Ma feresc in general de jocurile de actiune pentru ca adrenalina ma face sa apas cam tare pe ecran si n-as vrea sa-mi iasa degetele prin el. Pe tableta am doua jocuri care-mi mai ocupa timpul, My Country - un tycoon frustrant si Osmos.

Ei bine, Osmos vreau sa-l recomand in mod deosebit. Inca nu mi-am dat seama daca Osmos vine de la Cosmos sau de la osmoza dar...



... e unul din jocurile alea care te prind, care te fac sa-ti pierzi timpul intr-un mod linistit si captivant. Iti da o stare de chill, si chiar daca uneori pare imposibil de trecut un nivel, starea de relaxare nu te paraseste.
Practic, jocul se rezuma la o lupta de supravietuire la nivel celular dar cu influente cosmice. Absorbi alte celule mai mici pentru a deveni din ce in ce mai mare intr-o ambianta dominata de muzica electronica.

E un joc indie genial prin simplitate, la fel ca Plants vs Zombies sau Angry Birds, si se poate juca pe aproape orice, pe Mac, Linux, Windows, iPhone, iPad, Android si are si o varianta demo/free, care o puteti incerca daca nu ma credeti pe cuvant ca-si merita banutii.

Da' si-i merita, serios!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...