Cand eram mic, trebuia sa merg pe jos cam un kilometru de acasa pana la gradinita, ceea ce pentru mine era un chin, nu din cauza distantei, ci din cauza cainelui bunicii unui prieten de-al meu, pe care-l chema Haiduc. Si Haiduc asta, nu era vreun caine de soi, insa o sa-l tin minte toata viata mea. Desi maidanez, cainele era imens, nu numai pentru varsta care o aveam atunci (chiar si acum daca ar trai si si-ar pune labele pe mine ar fi inalt cat mine) , stia sa sara gardul curtii in care statea, si avea un pic din sadismul filmului Saw. Ai mei ma invatasera ca daca stau pe loc, cainele n-o sa atace. Si intradevar, nu ataca dar imaginati-va un pusti de 6 ani, si cu un caine cat el de mare la vreo 5 metri distanta, care se apropia maraind cu cate jumatate de metru de fiecare data cand pustiul schita vreo miscare. Si ganditi-va ca pustiul ala eram eu. :)
Mie imi plac cainii, sa mor eu daca nu-mi plac. Tineam foarte mult inclusiv la cainii mei (Tzungu, Dusty, etc) care le dadeam drumul prin curte si atunci cand incercam sa-i pun inapoi in lant, ma muscau. Am si acum urma de muscatura pe picior de la propriul meu caine. Si tineam la ei, chiar daca erau prosti gramada, dar aveam grija sa nu deranjeze pe altcineva.
Ieri dimineata era cat pe ce sa ma muste doi caini, pentru simplul fapt ca am trecut pe langa ei, in pas normal, ca in aceiasi zi, dupa amiaza, s-o vad la nustiuce emisiune pe Monica Davidescu care deplangea soarta cainilor maidanezi, referitor la proiectul de lege care prevede eutanasierea cainilor fara stapan.
Da mai, e usor sa iei apararea unor animale cand mergi cu masina, cand cainele tau e dresat, si te faci ca n-au existat cazuri de oameni mancati de caini, la propriu. Sterilizarea nu a reusit si nici o sa reuseasca sa rezolve problema, pentru ca hai sa fim, seriosi, nu ne deranjeaza neaparat ca sunt multi, ci pentru ca musca si ataca.
